Alina Petre a reacționat după declarațiile lui Vlad Oprea, primarul orașului Sinaia, referitoare la dialogurile cu procurorul DNA Mircea Negulescu

Reacția Alinei Petre oferită postului Nasul TV a fost următoarea: „Dacă aceste lucruri sunt adevărate, îmi este SCÂRBĂ și propun un moment de JENĂ pentru acest Procuror DNA!!! Aștept dezmințiri!”

http://www.nasul.tv/alina-petre-reactioneaza-in-scandalul-sexual-legat-de-procurorul-dna-mircea-negulescu-n-ati-vrea-sa-incercam-un-sex-oral-cu-ea-imi-e-scarba-astept-dezmintiri/

Exclusiv. În sediul DNA Ploiești, procurorul Negulescu a arătat buletinul Alinei Măgureanu unui martor din alt dosar penal și a început să facă afirmații înjositoare pentru demnitatea umană

În rândurile următoare puteți citi în exclusivitate mărturia lui Vlad Oprea, primarul orașului Sinaia, referitoare la modul ”ireal” în care s-au desfășurat mai multe interogatorii cu procurorul DNA Ploiești Mircea Negulescu, în timpul instrumentării unui dosar penal în care Oprea a fost ulterior inculpat. Mai jos prezentăm un scurt dialog purtat în cursul acestei zile cu Vlad Oprea, în care acesta rememorează cum dialogul procuror-martor a degenerat într-o zeflemea de bodegă, înjositoare pentru demnitatea umană.

Cum a decurs prima dumneavoastră interacțiune cu procurorul Negulescu?

Prima dată am fost chemat în calitate de martor într-un dosar în care era acuzată o doamnă judecător, că ar fi luat șpagă pentru a acorda o sentință favorabilă unor cetățeni care solicitau cumpărarea unor terenuri. Și am fost chemat inițial în calitate de martor. În acea zi din luna martie 2016, când am fost chemat ca și martor, după ce am fost supus la un tir de întrebări în fața mai multor persoane pe care nu le cunoșteam, domnul procuror Negulescu m-a luat într-un birou separat, iar printre primele lucruri pe care mi le-a menționat atunci, a fost că îmi transmite salutări de la domnul Gheorghe Ionescu, care în momentul respectiv era copreședinte al PNL Prahova.

Salutări în ce context?

N-am înțeles. În nici un context, că vorbele sale n-aveau nici o legătură cu absolut nimic. Mi-a zis că au luat cafeaua cu o zi înainte și că îmi transmite salutări de la dânsul. N-am înțeles care-i motivul. Am zis: ”ok, în regulă”. După care, în loc să mă întrebe ce s-a întâmplat legat de cazul respectiv pentru care m-a chemat, a schimbat tema dialogului, pentru că între timp a intrat în birou un ofițer, un angajat de la DNA Ploiești pe care nu-l cunoșteam, care i-a adus o carte de identitate și i-a zis că a venit doamna Alina Petre (Măgureanu), nora lui Virgil Măgureanu. Mi-a arătat buletinul dânsei, îl avea în mână și m-a întrebat: ”Vă place cum arată? N-ați vrea să încercăm un sex oral cu dânsa acum, pe-aici?”.

Care a intenționat când v-a arătat bultetinul Alinei Măgureanu? A vrut să vedeți numele ei, fotografia?

Chipul.

Ce răspuns i-ați dat?

Efectiv prima dată am rămas stupefiat de bancul respectiv și i-am spus: ”Cred că am venit pentru altceva aici, nu pentru astfel de discuții”. Și mi-a răspuns: ”Ce, nu mai știi de glumă?”.

Ce s-a întâmplat în instanță, când dosarul a început să fie judecat pe fond?

Acum aproximativ 3 săptămâni a fost prima oară când se audiau martorii cheie din dosar, de fapt cei 3 denunțători din dosar și am rămas surprins că l-am văzut pe domnul procuror. A venit cu o jumătate de oră mai devreme, a intrat în holul de la Curtea de Apel Ploiești, s-a dus în zona birourilor unde bănuiesc că sunt judecătorii, la etaj. Procesul s-a întârziat vreun sfert de oră. Când s-a intrat în sală a venit împreună cu doamna judecător. În momentul în care a fost audiat al doilea martor, doamna judecător l-a întrebat dacă a purtat cu mine vreo discuție pentru ca din partea Primăriei Sinaia să nu meargă nimeni la proces și să nu facem recurs și dacă eu l-am asigurat că din partea primăriei nu se va prezenta nimeni la proces. În momentul în care s-a pus această întrebare, domnul procuror Negulescu se uita la martor și din privire și din mâini gesticula un fel de ”spune, spune că da”. Martorul a stat o secundă să se gândească, s-a întors către judecător și i-a spus: ”Niciodată n-a avut loc nici o discuție și nici gând de așa ceva”. În momentul ăla domnul procuror Negulescu a luat ochelarii pe care-i avea în mână și i-a aruncat pe biroul procurorului din sala de judecată. Am și martor care a fost cu mine în sală și se uita la el.

Când ați fost pus sub acuzare dialog ați avut?   

În 20 sau 22 aprilie 2016  m-a pus sub acuzare, cu o săptămână jumate înainte de începerea campaniei electorale, ocazie cu care mi-a zis de față cu avocatul că-mi va face mai multe dosare decât ăsta, ceea ce s-a materializat după, că mi-a trimis ANAF-ul în control. Mi-a zis că suntem un grup infracțional organizat. M-a întrebat dacă mai merg la proprietățile mele din Monte Carlo și din Panama. Tot felul de porcării de genul ăsta. I-am zis că dacă aș fi avut astfel de proprietăți, cu siguranță nu mai eram la Primăria Sinaia, că nu mai stăteam pe aici. Și mai e ceva interesant de spus. În tot timpul cât mai audiat  pentru punerea sub acuzare, m-a întrebat de nenumărate ori dacă mai candidez.

Cu ce ajuta cazul?

N-am înțeles nici eu. De vreo 5-6 ori m-a întrebat acest lucru: ”Dar domnule primar, mai candidați?”. Eu i-am spus că nu e treaba lui, fiindcă nu e agentul electoral al cuiva, dacă eu mai candidez sau nu. N-am nici o problemă să merg la orice detector de minciuni și să fiu testat dacă v-am declarat adevărul despre dialogurile mele cu domnul procuror Negulescu.

Până la ora publicării materialului, procurorul DNA Ploiești Mircea Negulescu nu a emis punctul de vedere solicitat de subsemnatul, referitor la declarațiile lui Vlad Oprea.
autor Daniel Befu

EXCLUSIV. Interceptări incendiare ale SRI din culisele falsei geneze legislative. Ministrul Justiției, Florin Iordache e recidivist în materie de legi murdare, fiind pus să plaseze în Parlament o lege prin care un penal urma să preia controlul a zeci de milioane de euro

florin-iordache-poza

În investigația prezentă am identificat dovezi că ministrul Justiției, Florin Iordache, băgat la înaintare de PSD să promoveze infamele ordonanțele de urgență care au scos 200.000 de români în stradă, a fost folosit în trecut de ”forțe obscure” ca să promoveze o inițiativă ticăloasă. Actualul ministru al Justiției, a promovat în 2013 o ”lege rea”, comandată de însuși plătitorul lui, care i-a virat în conturi 115.000 euro. Mai exact, Florin Iordache s-a lăsat ”utilizat” cu docilitate de controversatul Mihai Vlasov, fost președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), pentru a promova legea trecerii Registrului Comerțului din subordinea Ministerului Justiției în subordinea CCIR, adică sub papucul lui Vlasov.

Dacă netransparentului și discreționarului Mihai Vlasov (ulterior dovedit și corupt) i-ar fi ieșit pasența și ar fi reușit să treacă RECOM de la MJ la CCIR, ar fi căpătat controlul asupra a 90% din venitul estimat la 60 de milioane de euro pe an, al Registrul Comerțului, precum și asupra arhivelor sale uriașe de documente și a numirilor șefilor de filiale din RECOM (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16852649-cine-este-mihail-vlasov-judecator-regimul-comunist-condamnat-pentru-luare-mita-apropiat-grupul-liberalilor-ieseni-pasionat-jocuri-noroc-conduce-camera-comert-romaniei-din-2007.htm )

Deși una din încercările anterioare ale lui Vlasov de a-și subordona RECOM a eșuat, fiind declarată neconstituțională, acest semnal de alarmă nu l-a împiedicat pe Florin Iordache să își asocieze imaginea cu infamul proiect și să-l promoveze hărnicuț în Parlament, ca și cum ar fi fost o lege bună pentru țară. Florin Iordache nu doar că a promovat actul normativ la cererea președintelui CCIR de la acel moment, dar s-a ocupat activ ca un ”yes-man pur sânge” de convingerea altor parlamentari ca să devină promotori ai proiectului de lege care slujea intereselor obscure ale lui Vlasov.

Implicarea lui Florin Iordache ca ”trepăduș al lui Vlasov” în promovarea legii trecerii Registrului Comerțului din subordinea Ministerului Justiției în parohia CCIR, este una ce ridică semne de întrebare privind motivele reale care l-au determinat pe actualul ministru al Justiției să promoveze interesele obscure ale lui Vlasov. Asta deoarece Florin Iordache era la acel moment și ”arbitru al CCIR”, fiind în ”simbria” directă a lui Vlasov.

După ce a ajuns președinte al CCIR, Mihai Vlasov și-a arogat, conform unuia din colaboratorii cu credibilitate ai Curții de Arbitraj de pe lângă CCIR, puterea discreționară să numească după bunul plac ”arbitrii” care urmau să facă parte din tribunalul arbitral în litigiile dintre companii. Lui Vlasov chiar i s-a reproșat în față că numește indivizi ”no-name” să arbitreze cauze, în defavoarea unor experți cu experiență și nume în domeniu, care erau ”lăsați pe tușă”. Cităm câteva elemente relevante dintr-un dosar penal ce-l viza pe Mihai Vlasov, instrumentat de Parchetul General:

Întrebată de procurori cine avea autoritatea de nominare a arbitrilor în anul 2013 şi dacă exista vreun criteriu în această nominare, unul din martorii din dosar, arbitru cu experiență, a răspuns: ”Nominarea arbitrilor la tribunalul arbitral se făcea de Vlasov potrivit regulilor de procedură ale Curţii de Arbitraj în vigoare atunci. Regulile de procedură erau aprobate de Colegiul de Conducere al CCIR. Potrivit acestor reguli dreptul de nominare îl avea în exclusivitate dl Vlasov. Cu excepţia faptului că nu putea să numească un supraarbitru decât din lista de supraarbitri, şi un arbitru din lista de arbitri, în afara acestor prevederi nu cunosc să fi existat un alt criteriu. Eu consider că acesta ar fi putut fi doar profesionalismul”. Respectivul martor, întrebat și dacă a discutat vreodată cu dl Vlasov cu privire la numirea unor arbitri, a declarat: ”Deoarece am fost frapată de componența listei arbitrilor pe care se găseau „iluştri necunoscuţi” în ale dreptului, eu ca profesor universitar vechi , ar fi trebui să-i cunosc, mi-am îngăduit în convorbiri ocazionale să-i sugerez să numească în calitate de arbitri şi alte persoane aflate pe listă, reputaţi specialişti în dreptul comercial sau dreptul comerţului internaţional. Eu mi-am depăşi atribuţiile făcând astfel de sugestii, iar dl Vlasov nu a fost receptiv niciodată”.

Florin Iordache a făcut însă parte din categoria ”norocoșilor” care a avut șansa să nu fie lăsat ”pe tușă”, ci să fie printre cei ”aleși” adesea de Vlasov să câștige bani din arbitraje. Actualul ministru al Justiției a primit de pe urma nominalizărilor lui Vlasov în diverse ”cauze” ce urmau să fie arbitrate, suma de 509.725 lei (aproximativ 115.000 euro). Mai jos defalcăm sumele primite de Iordache de la CCIR pe ani. În 2008 Iordache a primit de CCIR doar 22.500 lei (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=147&cam=2&leg=2008&pag=5&idl=1&prn=0&par=14796 ), în 2009 a câștigat 138.025 lei pe mâna lui Vlasov (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=147&cam=2&leg=2008&pag=5&idl=1&prn=0&par=15428 ), în 2010 a câștigat 162.055 lei, (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=147&cam=2&leg=2008&pag=5&idl=1&prn=0&par=16834 ). În 2011 a produs 145.686 lei (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=147&cam=2&leg=2008&pag=5&idl=1 ), în 2012 a câștigat doar 41.459 lei (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=182&cam=2&leg=2012&pag=5&idl=1&prn=0&par=19476 ), în 2013 a primit 83.350 lei, iar în 2014, anul arestării lui Mihai Vlasov pentru corupție, Iordache a mai primit de la CCIR suma de 55.141 lei ((http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=182&cam=2&leg=2012&pag=5&idl=1&prn=0&par=21492 ). În 2015 Iordache a mai câștigat ca ”arbitru” doar 21.991 lei, sumă modestă, similară cu cea din anul său de debut (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=182&cam=2&leg=2012&pag=5&idl=1&prn=0&par=22322 ).

Legea lui Vlasov, promovată ”cu hărnicie” în Parlament de docilul simbriaș al lui Vlasov, Florin Iordache, n-a trecut la acel moment, neprimind OK-ul Curții Constituționale și nici al Consiliului Fiscal.

Actualul ministru al Justiției, Florin Iordache, a explicat procurorilor zelul său în promovarea unui proiect de lege ticălos, la cererea lui Mihai Vlasov, ale cărui interese le slujea, prin dorința lui de a introducere în arena ”dezbaterilor parlamentare” a ideilor din acel proiect de lege.

Pentru ca cititorii noștri să guste ”un pic” din tainele genezei legislative, reproducem câteva extrase din stenogramele interceptărilor dialogurilor în care este menționată implicarea lui Florin Iordache în identificarea de ”falși inițiatori” ai legii ticluită de fapt de Mihail Vlasov și pasată ”inițiatorilor de fațadă”, prin care președintele de la acel moment al CCIR viza să preia controlul banilor și deciziilor din ONRC. De asemenea am considerat că și personaje secundare, precum Mona Pivniceru, ministrul Justiției de la acel moment (actualmente judecător al Curții Constituționale) și Camelia Voiculescu (patroana Antena Group) și-au avut aparițiile lor pasagere, în valul de discuții stârnit de schema ingenioasă a lui Vlasov.

Dialog telefonic din 01.02.2013 între Mihail Vlasov și Camelia Voiculescu:

Camelia Voiculescu: Da!

Vlasov Mihail: Bună, Camelia!

Camelia Voiculescu: Bună ziua!

Vlasov Mihail: Ce faci?

Camelia Voiculescu: Uitați, bine, am terminat și eu niște lucruri și …m-ați sunat și…

Vlasov Mihail: Păi, te-am sunat, că am avut o întâlnire cu președintele la Cameră

Camelia Voiculescu: Da!

Vlasov Mihail: Și la un moment dat, câțiva din ei…

Camelia Voiculescu: Da!

Vlasov Mihail: Am niște oponenți.

Camelia Voiculescu: Da!

Vlasov Mihail: Și bineînțeles că s-au adresat, unul are un prieten la România Liberă, nu știu ce.

Camelia Voiculescu: Da!

Vlasov Mihail: Și noi am discutat acolo despre preluarea Registrului Comerțului, teme ale Camerei de Comerț, știi?

Camelia Voiculescu: Da, da, da!

Vlasov Mihail: Și ăla a anunțat la, a scris la… unde are el prieten la România Liberă, știi?

Camelia Voiculescu: Da!

Vlasov Mihail: Și ei au preluat un material pe care l-a dat el și l-au pus pe un site, că Vlasov vrea să ia Registrul Comerțului, în fine, golănii de astea. Știi?

Camelia Voiculescu: Da, da, da!

Vlasov Mihail: Și a apărut și la tine pe Antena, pe www antena punct ro.

Camelia Voiculescu: Și a ieșit acum sau e tot acolo?

Vlasov Mihail: Cred că-i acolo, nu știu dacă…

Camelia Voiculescu: Haideți că mă uit! Da!

Vlasov Mihai: A apărut și la tine. A apărut pe Antena acolo, scrie că vrea să ia, că vreau să fac, că scrie…

Camelia Voiculescu: Da unde, pe Antena unu?

Vlasov Mihail: Nu, mă!. Pe Antena, vvv antena punct ro. Știri punct ro. Nu știu!

Camelia Voiculescu: Deci pe Antena unu sau pe Antena trei? Nu știți sigur? Lăsați că văd eu!

Vlasov Mihail: Pe Antena, nu trei. Antena.

Camelia Voiculescu: Bine. Haideți că mă uit eu acum. Eu mă uit pe amândouă.
Vlasov Mihail: Pe Antena. Că la un moment dat, scrie acolo că…care vreau să iau Registrul cu… împreună cu ginerele meu și cu prietenul meu Dan Voiculescu. Și a apărut… nu știu dacă a apărut. Asta scrie la România. Nu știu dacă a apărut tot materialul și la tine.

Camelia Voiculescu: Da! Asta ar fi chiar râsul curcii! Da!

Vlasov Mihail: Da, chiar că ar fi râsul curcii! Da!

Camelia Voiculescu: Da! Da! Haideți că mă uit repede, că se poate să fie vreo greșeală tâmpită sau să fie vreun prost.

Vlasov Mihail: Eu știu?

Camelia Voiculescu: Să văd și cine a pus și să văd și cum e!

Vlasov Mihail: Da!

Camelia Voiculescu: Bine. Haideți că mă uit.

Vlasov Mihail: Și vroiam să-ți spun doar, că nu știu dacă, nu știu dacă…. Materialul ăla din…e și cu el, ăla cu, ăla de la…

Camelia Voiculescu: De la România Liberă.

Camelia Voiculescu: Pe el îl pun oriunde acum, unde-i de rău,tre să fie moț, clar.

Vlasov Mihail: Nu! Păi, da să-l pună și la tine? Adică…

Camelia Voiculescu: Da!

Vlasov Mihail: Nu știu ce! Stai să văd aici, că uite am luat…

Camelia Voiculescu: Da! Dați-i încolo!

Vlasov Mihail: Dar în fine, e preluat materialul de acolo.

Camelia Voiculescu: Mă uit eu!

Vlasov Mihail: Și cred că…

Camelia Voiculescu: Haideți că mă uit eu și le zic să, să vadă naibii, să fie atenți.

Vlasov Mihail: Asta ar fi fost culmea să scrie! Măcar numele ăla!

Camelia Voiculescu: Da, ar fi culmea! Deci asta ar fi chiar de râsul curcilor, să fie tot articolul.

Vlasov Mihail: Da!

Camelia Voiculescu: Da! Bine, acum mă uit! Bine.

Vlasov Mihail: Bine, Haide, pa!

Camelia Voiculescu: La revedere! O zi bună! … (se adresează numitei Mădă, aflată în mediul ambiental)…: ”Mădă! Vezi că pe site-ul Antena unu sau Antena trei, nu știu exact care site, a apărut un articol preluat din România Liberă…”

Dialog telefonic din 02.02.2013 între Mihail Vlasov și Mona Pivniceru:

Vlasov Mihail: Da, Moni! Ești în ședință, ceva? Mi-am dat seama!

Pivniceru Mona: Zi!

Vlasov Mihail: Zi! Ești în ședință, nu?

Pivniceru Mona: Nu! Nu încă, s-a închis fără să vreau.

Vlasov Mihail: A…! Ziceam că, chiar dacă ne întâlnim după-amiază la o cafea, dar ca să ne uităm peste legile alea…

Pivniceru Mona: Da!

Vlasov Mihail: Peste coduri, peste alea, peste ordonanțele alea.

Pivniceru Mona: Da!

Vlasov Mihail:: Peste legea aialaltă. Ca să ne consultăm așa, să mă consult cu tine, hai să facem timp mâine dimineață două ceasuri, să ne programăm două…Știu, de la zece, de la cât te scoli, până la doișpe. Să ne uităm la… Și dacă stăm aplecați două ceasuri pe chestia aia, ne uităm în șapte mii de acte normative.

Pivniceru Mona: Bine.

Vlasov Mihail: Nu? Hai! N-ai chef, nu? N-ai chef! Dacă tu, săraca, toată săptămâna stai cu nasul în legi. Parcă eu nu stau la fel? Da n-avem când Mona. Că așa ne întâlnim, stăm, da ne luăm cu altele. Ai văzut că nu apucăm să comentăm nici un text, nimic?

Pivniceru Mona: Da. Bine.

Dialog telefonic din 03.02.2013 între Mihail Vlasov și Mona Pivniceru:

Vlasov Mihail: Ai dat telefon doar așa de control sau vroiai să zici ceva? Nu.

Pivniceru Mona: Iese scandal la…la Evenimentul Zilei că eu vreau să modific legea la Camera de Comerț…

Vlasov Mihail: Că ce?

Pivniceru Mona: Că modific legea cu Camera de Comerț cu Registrul.

Vlasov Mihail: Că modifici tu?

Pivniceru Mona: Da. Și că sunt prietenă cu tine, că așa ai dat tu un interviu la Luju.

Vlasov Mihail: C-am dat eu interviu?

Pivniceru Mona: Da!

Vlasov Mihail:  Da n-ai citit interviul?

Pivniceru Mona: Da

Vlasov Mihail: Păi?

Pivniceru Mona: Și de la România Liberă.

Vlasov Mihail: Ă..?

Pivniceru Mona: De la România Liberă am primit întrebare, să le răspund.

Vlasov Mihail: Să le răspunzi ce?

Pivniceru Mona: Că față de ce ai declarat tu la ședința Camerei de Comerț, tu iei Registrul Comerțului, să vezi ce poziție o să am.

Vlasov Mihail: Păi, tu trebuie să vorbești cu mine, mă. Ce-am declarat la Camera de Comerț?

Pivniceru Mona: Eu spun ce-au zis ăștia, ziariștii…

Vlasov Mihail: Ce-au zis ăia, ce mă interesează? Important e ce am declarat.

Pivniceru Mona: Da!

Vlasov Mihail: Ei zic România Liberă…Păi, auzi? Mie îmi convine că mă atacă România Liberă și Evenimentul Zilei. Înseamnă că, înseamnă că din partea celor care decid n-am probleme, dacă mă atacă ăștia, România Liberă și cu Evenimentul Zilei.

Pivniceru Mona: Hai!

Vlasov Mihail: Înțelegi?

Pivniceru Mona: Da!

Vlasov Mihail: Niște cretini! Noi am avut reuniunea aia a președinților, unde am zic că trebiie…

Pivniceru Mona: …ai declarat? Da!

Vlasov Mihail: Nu și acolo am discutat, da n-am pomenit numele tău, …

Pivniceru Mona: Nu. Păi ei acolo așa spun.

Vlasov Mihail: Nu, n-am… Nu, mă, n-am nici o legătură. Ce în numele tău…

Pivniceru Mona: Nu, mă, el spune așa: ”Dat fiind faptul că la reuniunea președinților ai zis că iei Registrul Comerțului și că tot tu ai declarat că ești prieten cu mine”.

Vlasov Mihail: Da!, Păi am spus…Da asta am spus de fiecare dată…în fiecare an.

Pivniceru Mona: Da!

Vlasov Mihail: În fiecare an, la începutul anului, noi ne-am propus în strategie să revină la noi Registrul Comerțului. E o chestie de strategie, în fiecare an ne-o propunem. De când ne-a luat Registrul, tot ne propunem asta, ce e vreo taină? E vreun secret? Cum? Iar ei, iar ei probabil au speculat și speculează, o să zică probabil de tine, de apropierea mea de PNL, eu știu? O mie de chestii, că e la putere USL-ul cu PNL-ul, că de asta iau Registrul cu tine, că-s prieten, o mie de chestii. Nu?  Da astea-s chestii, cum să zic, n-ai, n-ai cum să le eviți. Oricum o să comenteze, că doar astea-s lucruri publice, le fac transparent pe față, nu?

Pivniceru Mona: Hai!

Vlasov Mihail: Bine. Hai pa!

Pivniceru Mona: Pa!

Dialog telefonic din 04.02.2013 între Mihail Vlasov și Florin Iordache:

Florin Iordache: Sunt la Vali în birou, la Zgonea.

Vlasov Mihail: A…!

Florin Iordache: Sunt eu cu el.

Vlasov Mihail: Salută-l!

Florin Iordache: Îl salut din partea ta! Hai să-ți spun ceva. Mi-a luat interviu din LUJU.

Vlasov Mihail: A, da mi-a luat interviu băiatul ăla cu fata aia.

Florin Iordache: Bun, bun.

Vlasov Mihail: Da!

Florin Iordache: Bun. Bun. Bravo!

Vlasov Mihail: Da.

Florin Iordache: Mi-a plăcut ăla!

Vlasov Mihail: Auzi? Da, dar astăzi…. Astăzi poate treci pe la mine, că vreau să discutăm câteva amănunte legate de lege, nu știu ce.

Florin Iordache: Ce, vrei să trec pe la tine?

Vlasov Mihail: Îhî!

Florin Iordache: Păi, într-o oră, așa, e bine?

Vlasov Mihail: E bine.

Florin Iordache: Într-o oră sunt la tine, Mișu!

Vlasov Mihail: Bine. Hai te-am pupat! Pa!

Florin Iordache: Hai și vorbim atunci!

Convorbire din 20.02.2013 între Mihail Vlasov și Florin Iordache:

FIorin Iordache: Alo! Alo!

Vlasov Mihail: Alo, Florine!

Florin Iordache: Ia zi!

Vlasov Mihail: Da n-aș vrea ca prima se…Ă ă…Originalul e la el, nu?

Florin Iordache: Da.

Vlasov Mihail: N-aș vrea ca prima semnătură să fie a lui.

Florin Iordache: Nu, mă, păi, prima… prima o… e… Oricum deasupra îl pun pe Vainer, nu așa am zis?

Vlasov Mihail: Păi, Da! Eu zic să-l pui pe Vainer, să te pui pe tine, să pui pe Alina Go… și dup-aia trebuia să-l pui pe el. Îi dau telefon…

Florin Iordache: Lasă-l mă, că îl semnează… Semnează mai jos în aia…

Vlasov Mihail: Da.

Florin Iordache: Deasupra lui, că nu-i o problemă!

Vlasov Mihail: Da, da. Îi spun.

Florin Iordache: Da.

Vlasov Mihail: Da. Da. E…

Florin Iordache: Da important e ca să… Da.

Vlasov Mihail: Da, îi dau tele…Dacă semnează, bine, m-am gândit dacă nu semnează, nu mai insistăm la nici un PDL-ist. Dă-i dracu! Că nu știi care e cu Chioru, care nu-i…

Florin Iordache: Păi aia, nu știu ce…

Vlasov Mihai: Și pân la urmă legea ajunge la el. Înțelegi!

Florin Iordache: Păi da!

Vlasov Mihail: De-aia!

Florin Iordache: Da nu, că e…el e cu, el e cu Traian, așa că de aia ziceam eu.

Vlasov Mihail: Da?

Florin Iordache: Da.

Vlasov Mihail: Bine, da. Da, da, bine.

Florin Iordache: Bine. Pa, pa!

Vlasov Mihail: Hai, pa!

Convorbire din 20.02.2013 între Mihail Vlasov și Florin Iordache:

Florin Iordache:Da!

Vlasov Mihail: Alo!

Florin Iordache: Da, Mișule!

Vlasov Mihail: Domnu secretar, am vorbit cu Mircea (n.r. Mircea Toader), domnu secretar.

Florin Iordache: Așa! Ia zi! Și?

Vlasov Mihail: Da și… I-am explicat. El nu știa, credea că-i Legea Camerei. I-am zis: ”Nu-i legea Camere, mă! E o lege a Registratorilor Comerciali…de fapt nu face nimic, îs toate lucrurile…numai că în loc să fie sub controlul ministrului e pe lângă Camera de Comerț, c-așa e în mintea comerciantului…

Florin Iordache: Îhâm! Bine, mă!

Vlasov Mihail: ”Registrul are legătură cu Camera”.

Florin Iordache: Bun!

Vlasov Mihail: Și a zis că se uită și el peste ea și o semnează azi.

Florin Iordache: Da? Bine.

Vlasov Mihail: Azi. C-a zis că azi. Dar tu…ă… Ar fi trebuit s-o iei de la el să te duci să-i spui: ”Băi, dacă n-ai timp acum…” Să trimiți pe cineva s-o ia, să-i spui: ”Bă, dacă n-ai timp acum…”.

Florin Iordache: Da.

Vlasov Mihail: Dă-i telefon! ”O iau s-o dau la alte…” Ca să fie semnătura lui ultima sau să renunțăm la ea. S-o semneze Vainer, Mircea Grosaru… (n.r. Mihail Vlasov i-a cerut la începutul anului 2013 să facă formalitățile de înscriere a lui Mircea Grosaru pe lista de arbitri a Curții de Arbitraj din cadrul CCIR).

Florin Iordache: Da.

Vlasov Mihail: Alina Gorghiu.

Florin Iordache: Da, mă, să văd că…

Vlasov Mihail: Notează-ți pe hârtie.

Florin Iordache: Da, mă, îi știu. Așa!

Vlasov Mihail: Deci, Grosaru, Vainer…

Florin Iordache: Da.

Vlasov Mihail: Alina Gorghiu…

Florin Iordache: Da, da.

Vlasov Mihail: Ă…Tu!

Florin Iordache: Da.

Vlasov Mihail: Și Toni, Toni Greblă.

Florin Iordache: Păi, pe Toni nu-l mai am.

Vlasov Mihail: Nu-l mai ai. A plecat?

Florin Iordache: A plecat.

Vlasov Mihail: Păi, pune pe altcineva de la Senat, de-al no… Pe Ion Chelaru.

Florin Iordache: Da.

Vlasov Mihail: Pe Ioniță Chelaru.

Florin Iordache: Îhâm! Bine.

Vlasov Mihail: Da.

Florin Iordache: Hai să văd, să iau…

Vlasov Mihail: Da să fie și-un senator! Ca să fie și-un senator, știi!

Florin Iordache: Da, mă, da. Nu-i o problemă asta! Da.

Vlasov Mihail: Da. Pune-l pe Ioniță Chelaru. Nu-i o problemă…

Florin Iordache: Da, da

Vlasov Mihail: Și am să-ți spun, după ce semnezi și tu și ăia toși și semnează și Mircea, am și-un PPDD-ist, da nu știu la care să mă opresc, la un avocat care mi l-a recomandat ăsta, da am și pe altcineva, da.

Florin Iordache: Îhâm.

Vlasov Mihail: Eu nu-i cunosc deloc, dar ă, ă… Da. Bine.

Florin Iordache: Găsim! Hai că găsesc și…că …da. Bine.

Vlasov Mihai: Hai!

Florin Iordache: bine! Bine, Mi… Bine! Pa, pa!

Vlasov Mihail: Hai că azi s-o avem cu semnăturile! Când o ai, să-mi faci și mie o copie, te rog frumos!

Florin Iordache: Da, Mișule! Fără probleme! Pa, pa!

Vlasov Mihai: Bine. Pa, pa!

Florin Iordache: Pa!

Convorbire din 20.02.2013 între Mihai Vlasov și Alina Gorghiu:

Alina Gorghiu: Da, șefu!

Vlasov Mihail: Sărut mâna, păpușa lui!

Alina Gorghiu: Vă pup! Ce faceți?

Vlasov Mihail: Fii atentă! O să vină Florin Iordache pe la tine astăzi…

Alina Gorghiu: Da.

Vlasov Mihail: Ă…Cu un proiect de lege…

Alina Gorghiu: Da.

Vlasov Mihail: Care să te uiți peste el, să-l analizezi foarte bine, da?

Alina Gorghiu: Îhâm.

Vlasov Mihail: Și să-l… semnezu. E legea registratorului comercial și a întregistrăii la Registrul Comerțului.

Alina Gorghiu: Bine, vorbesc cu Florin.

Vlasov Mihail: Da?

Alina Gorghiu: Îhâm.

Vlasov Mihai: Vorbește cu Florin, da am…îi trebuie astăzi semnată. Da, bine.

Alina Gorghiu: Sigur.

Vlasov Mihail: Hai, pa!

Te pup! Pa, pa!

Vlasov Mihail: Te pup, păpușă! Pa!

Dialog din 20.02.2013 dintre Mihail Vlasov cu Florin Iordache:

Florin Iordache: Da. Alo!

Vlasov Mihail: Auzi, nu mai…Auzi! Tactic n-am procedat… Nu trebuia să o duci lui boul ăla de apă, lui Mircea întâi, trebuia pe aici, să terminăm noi, să strângi acolo opt semnături și dacă ultima era, o duceam și la el. Stă…ăla la el, azi terminăm

Florin Iordache: Lasă, mă c-o iau. În zece minute urc eu și-o iau, cu sau fără.

Vlasov Mihail: Hai! Ia-o! Da. Cu sau fără.

Florin Iordache: Bine. Pa!

Dialog din 22.02.2013 dintre Mihail Vlasov cu Edler Andras, președintele Camerei de Comerț și Industrie Covasna:

Edler Andras: Ă…și vă mai întreb domnu președinte. Referitor la a doua…observație.

Vlasov Mihail: Care?

Edler Andras: Deci… De… a, cu banii. Că oricum și banii sunt un lucru important, nu?

Vlasov Mihail: Da. Sunt.

Edler Andras: De ce să… de ce să lăsăm numai zece la sută la oficiile județene și să dăm nouăzeci la sută la registrul național?
Vlasov Mihail: Pentru că…

Edler Andras: Pentru că pân la urmă…no!

Vlasov Mihail: Pentru că banii…Păi să-ți spun de ce. Vrei să-ți răspund sincer?

Edler Andras: Da.

Vlasov Mihail: A fost modalitatea pe care eu am găsit-o, pentru ca camerele să stăp… camera să stăpânească banii de la, de la oficiu.

De asemenea, din interogatoriile aplicate unora dintre parlamentarii care și-au aplicat semnătura pe proiectul ”Legii Vlasov”, promovată în Parlament, Klarik Laszlo Atila a recunoscut că a fost contactat de Florin Iordache pentru semnarea proiectului legislativ privind Registratorul Comercial și organizarea ORC la nivel central, prilej cu care Iordache  i-a comunicat că se viza trecerea ONRC din subordinea MJ în subordinea CCIR.

Proiectul legislativ al lui Mihail Vlasov, împins de acesta în Parlamentul României prin intermediul actualului Ministru al Justiției Florin Iordache, s-a soldat cu condamnarea lui Vlasov pentru dare de mită în toamna lui 2016, după ce i-a promis și oferit lui Mircea Grosaru calitatea de ”arbitru” în cadrul Curții de Arbitraj, în schimbul susținerii legii sale în Parlament. În 6 martie 2013, Mihail Vlasov a pus pe ordinea de zi a ședinței a Colegiului de Conducere a Camerei de Comerț și Industrie a României cererea deputatului Mircea Grosaru de obținere a calității de arbitru, a determinat luarea deciziei colectivului colegiului și a votat alături de ceilalți membri aprobarea acestei cereri, în acest mod îndeplinind promisiunea făcută deputatului Grosaru Mircea în schimbul susținerii de către acesta a proiectului legislativ de interes pentru Vlasov. Prezentăm mai jos un extras dintr-o convorbire purtată de Vlasov cu Mircea Grosaru din 12 martie 2013, în care șeful CCIR îi dădea asigurări deputatului că i-a rezolvat admiterea ca ”arbitru”:

Grosaru Mircea: Auzi, Mișu? Spune-mi un lucru! Este totu ok cu dosarul ăla la…Da?

Vlasov Mihail: Da, sigur că da! S-a rezol…

Grosaru Mircea: Da?

Vlasov Mihail: Păi … Tu crezi că pe mine mă cheamă MIRCEA?

Grosaru Mircea: He…! Cum adică, mă? Da eu de câte ori ți-am promis …

Vlasov Mihail: Cel viteaz. MIRCEA cel Viteaz și merele de aur.

Grosaru Mircea: Ha, ha, ha!

Vlasov Mihail:  Da, Mircea s-a rezol…

Grosaru Mircea: Îți mulțu …

Vlasov Mihail: Da, MIRCEA! Sigur! E totu … Auzi!

Grosaru Mircea: Păi, să te gândești…

Vlasov Mihail: Da nici nu putea să nu fie…Auzi!

Grosaru Mircea: Da, da!

Vlasov Mihail: Nici nu putea să nu fie în regulă pentru că era totu în regulă. Corect și legal și-n regulă.

Grosaru Mircea: Păi, da bineînțeles, mă!

Nevasta lui Iordache, judecătoare la ÎCCJ, a fugit de sentințe grele în cazuri cu pești mari 

Magdalena Iordache a fost judecătoare la ÎCCJ până recent, fiind venită de la Judecătoria Caracal, pe care a condus-o. La ÎCCJ s-a poticnit de dosarele unora din cei mai puternici oameni publici, unul dintre ei, Adrian Năstase, fiind fostul șef politic al soțului ei. Alt personaj ”greu”  care a nimerit la Magdalena Iordache a fost unul din dosarele de corupție ale Alinei Bica (http://www.stirilekanald.ro/sotia-ministrului-de-justitie-care-a-realizat-ordonantele-privind-modificarea-codului-penal-si-gratierea-s-a-pensionat-la-doar-47-de-ani–cu-o-pensie-_77131.html ). Nevasta actualului ministru al Justiției a formulat în acea perioadă mai multe cereri de abținere. Până în urmă cu 3-4 ani era o obisnuita acceptata în sistemul judiciar, să îi fi fost admise abținerile pe motiv ca soțul ei deputat era coleg cu infractori pe care ea trebuia sa ii judece. În perioada când Magdalenei Iordache au început să i se respingă aceste cereri de ”abținere”, femeia s-a pensionat, primind pentru activitatea sa de înalt judecător fără mari cauze judecate, o pensie de aproximativ 12.000 lei/lună (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=153&cam=2&leg=2016&pag=5&idl=1 ).

În urmă cu 4 ani deputatul Florin Iordache făcea demersuri pentru promovarea legii toxice ”plasată” de penalul Mihail Vlasov unui grup de pseudo-inițiatori. Acum ursita politică i-a rezervat scaunul de ministru al Justiției, din care a lansat celebrele ”ordonanțe nocturne”, proiecte pe care susține că le-a generat în laboratoarele propriei minții. Totodată destinul ascensional a vrut ca prietena lui Vlasov, Mona Pivniceru, să fie acum judecător al Curții Constituționale, ceea ce înseamnă că ea va fi una din mâinile care vor vota dacă așa zisele ”ordonanțe de grațiere” ale ministrului Florin Iordache sunt sau nu OK. Până una alta, comentatori din Grupul Antenelor, condus de Camelia Voiculescu, au dat deja verdictul că OUG-urile de grațiere sunt bune și românii care protestează-s răi. O lume mică.

Am solicitat puncte de vedere doamnelor Mona Pivniceru, Alina Gorghiu și Camelia Voiculescu, precum și ministrului Florin Iordache, referitor la prezența lor în interceptările SRI. Pe măsură ce voi primi respectivele puncte de vedere, le voi atașa prezentului articol.

Citiți mai multe pe: http://www.romaniacurata.ro/exclusiv-rc-cum-se-fac-legile-la-romani-florin-iordache-alina-gorghiu-si-alte-personaje/

Solidaritate

colaj-injurii
Mulțumesc ActiveWatch și Centrului pentru Jurnalism Independent, precum și ziariștilor și tuturor prietenilor care au reacționat în ultimele 36 de ore la modul lipsit de onoare în care familia mea a fost intimidată și rușinată. Am încercat mereu să-mi menajez părinții pensionari, nespunându-le nici măcar când publicam anchete despre Slănic Moldova, ca să nu îi încarc sufletește inutil. Acum răzbunarea pe articolele mele s-a întors asupra mamei mele și a tatălui meu, care-s nevinovați. Acum ai mei sunt mai bine, după cele de ieri. Celor care au vopsit acele mesaje pe 6 stâlpi și o bancă în cartierul unde locuiesc ai mei, sper să se pună un pic în pielea mea și alor mei și sper să conștientizeze că nu le-ar fi ușor dacă li s-ar întâmpla asta părinților lor, când ar ieși într-o zi pe stradă. De aceea îi rog să aibă o urmă de rușine și să nu mai facă astfel de ticăloșii data viitoare. Într-o zi mafia din Slănic Moldova se poate întoarce împotriva oricui din membrii comunității și să îi facă rău, așa cum a făcut-o în trecut cu oricine i-a supărat, în unele cazuri cu violență fizică în stil mafiot (cum slănicenii bine știu, dar tac), alteori cu controale de la autoritățile controlate de gruparea lor și de eliminare din afaceri. E important ca oamenii din comunitate să reacționeze și să nu mai înghită mojiciile lor. Sper ca autoritățile să identifice și să urecheze pe cel/cei care au făcut asta. Și într-o zi poate că DNA-ul și DIICOT-ul vor vrea să cerceteze pe cei care au capturat stațiunea și orașul.

AJUTOR (Singura mea armă e cuvântul și cu el mă apăr pe mine și pe cei dragi)

Din vina mea, fiindcă sunt jurnalist de investigații, familia mea trăiește sub teroare. Ai mei nu se mai simt în siguranță. În ce țară am ajuns să trăiesc? Fac apel la sprijin din partea tuturor prietenilor să reacționeze public, ca urmare a reflectorului pus pe ei, cei care îmi chinuie familia să conștientizeze că lor ar trebui să le fie rușine pentru ceea ce fac, nu nouă și să înceteze. Familia mea este intimidată în cel mai josnic mod, la scurt timp după publicarea unor materiale care demască grupările apropiate de Viorel Hrebenciuc, din Slănic Moldova. Am înțeles că indivizi dubioși vopsesc bănci și stâlpi în Slănic Moldova cu numele familiei mele și cu injurii la adresa familiei mele. Nu înțeleg cine sunt cei care ne vor răul, dar pot bănui, deși încă nu am dovezi. Eu nu am avut dușmani în Slănic Moldova până la publicarea unei serii de investigații despre membrii ”grupării Ficheș”, coagulată în jurul unui controversat primar PSD, care e finul lui Viorel Hrebenciuc și al cărui prag l-au călcat numeroși corupți. E vorba de o grupare implicată în devalizarea stațiunii Slănic Moldova, de implicarea în scandalul RAFO și, mai recent, de implicarea în cea mai mare retrocedare ilegală de pădure din România, unde procurorii DNA zic că liderul grupării Ficheș, Viorel Hrebenciuc, urma să-și ia cea mai mare șpagă cunoscută, de aproape 30 milioane euro. Tot eu am arătat și că mama controversatului ex-primar PSD Andrei Șerban și șefa de cabinet a lui Hrebenciuc și-au împărțit hotelul de 5 stele Perla și că Hrebenciuc l-a împroprietărit pe Costel Cășuneanu cu un teren valoros lângă Vila Salvamont de la Izvoare, iar la două luni după aceea, Cășuneanu i-a vândut lui Hrebenciuc pe 5 pachete de țigări o parcelă ultravaloroasă de 500 mp din acel teren. Eu am arătat și jocurile murdare din jurul izvoarelor din Slănic Moldova, care au ajuns în Guvernarea Năstase sub controlul aceleiași grupări Ficheș. Acum, la scurt timp după apariția acelor articole și după intrarea în dialog contondent cu un postac de-al lui Andrei Șerban, au început atacurile din partea unor necunoscuți. Familia mea (mama și tatăl meu) este terorizată de mafia din Slănic Moldova, care vopsește pe stâlpi și bănci mesaje denigratoare despre familia mea. Șeful poliției din Slănic Moldova este finul lui Andrei Șerban, cel care e nominalizat în anchetele mele. Sper ca în ciuda acestei relații de afinitate, șeful poliției să fie vertical și să ia totuși măsuri și să amendeze pe cei care vopsesc stâlpi și bănci cu numele familiei mele și cu mesaje injurioase. Dacă nu va face asta, înseamnă că șeful poliției Slănic Moldova e fie incompetent, fie protejează membri de grupuri infracționale. Am sesizat Poliția din localitate și voi face demersuri până la nivel de șef al Poliției Române și de Ministru de Interne și nu numai, dacă nu se încetează cu intimidările la adresa familiei mele. Nu îi doresc nici lui Andrei Șerban, nici postacilor, finilor și protejaților lui, care i-au ciugulit din palmă, ca cineva să se le hărțuiască familiile. Știu că PSD e la guvernare cu o majoritate parlamentară solidă și că se simt pe cai mari. Știu că acum PSD încearcă în forță să albească infractorii prin modificarea legilor. Nu e corect ca familia unui jurnalist care a arătat faptele de ticăloșie și corupție, să fie intimidată și rușinată în acest mod demn doar de o țară guvernată de mafia. Rog autoritățile să ia măsuri. Dacă nu-i vor prinde, rușinea va fi a polițiștilor care nu-și fac treaba în orașul Slănic Moldova. Ei sunt cei care ar trebui să îi protejeze pe mama mea și pe tatăl meu, care sunt pensionari și nu au puterea să reziste emoțional acestor mesaje obscene care împânzesc localitatea, fără ca poliția să se fi sesizat singură privitor la existența acestei invazii de mesaje denigratoare. Un oraș cu stâlpi mânjiți, cu o familie ”umilită” și fără nici un vinovat identificat de polițiști.

Astea sunt textele după publicarea cărora am început să am dușmani în Slănic Moldova:

http://www.romaniacurata.ro/exclusivdocumente-super-combinatia-de-5-stele-a-lui-hrebenciuc-cum-a-fost-devalizata-perla-moldovei-afaceri-cu-firme-de-stat-offshore-uri-fii-fini-si-nasi/

și

http://www.romaniacurata.ro/regele-asfaltului-costel-casuneanu-a-cumparat-cu-2-400-euro-terenul-unui-izvor-din-statiunea-slanic-moldova/

și

http://www.romaniacurata.ro/explozivdocumente-vezi-cum-a-devenit-hrebenciuc-proprietarul-a-500-mp-de-teren-intr-o-statiune-platind-cat-pentru-5-6-pachete-de-tigari/

și

http://www.romaniacurata.ro/protest-al-locuitorilor-statiunii-slanic-moldova-pentru-ca-izvoarele-curative-sa-se-intoarca-la-comunitate/

și

http://www.romaniacurata.ro/statiunea-slanic-moldova-deschide-o-campanie-publica-de-donatii-pentru-rascumpararea-izvoarelor-minerale-cu-rol-curativ/

RETROSPECTIVĂ 2016. Seria ”Ascensiunea lui Victor Ponta” a fost publicată pe acest blog în prima jumătate a lui 2014, după ce mi-a fost cenzurată de media centrală, fiind ținută la sertar în intervalul nov. 2012-sept. 2013. Ulterior căderii Guvernului Ponta, presa mainstream și-a întors privirea asupra materialelor mele. Începând cu 2016 respectiva serie poate fi citită în varianta updatată, accesând linkurile de mai jos:

Episodul I:  În anii ’90, Victor Ponta și-a început viața de adult ca om de afaceri în domeniul instalațiilor. A fost abonat la contracte cu statul, inclusiv cu RAAPPS și cu Bancorex. Și a încălcat inclusiv legea

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/ascensiunea-unui-premier-al-romaniei-406716

Episodul II: Victor Ponta, acționar la o echipă de fotbal cu acționariat controversat

http://www.romanialibera.ro/special/dezvaluiri/-ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-ii–victor-ponta–actionar-la-o-echipa-de-fotbal-cu-actionariat-controversat-406968

Episodul III: Victor Ponta a lucrat ca avocat pentru familia Udrea-Cocoș

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-iii—victor-ponta-a-lucrat-ca-avocat-pentru-familia-udrea-cocos-407379

Episodul IV: Victor Ponta a obținut bani nemeritați „doar cu buletinul“

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/victor-ponta-a-obtinut-bani-nemeritati-%E2%80%9Edoar-cu-buletinul%E2%80%9C–ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-iv–407584

Episodul V: Victor Ponta a iertat Rompetrol de jumătate de miliard de dolari și a amânat majorarea redevențelor Petrom

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/-ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-v–victor-ponta-a-iertat-rompetrol-de-jumatate-de-miliard-de-dolari-si-a-amanat-majorarea-redeventelor-petrom-408029

Episodul VI: Clienți ai firmei de contabilitate a familiei Ponta au folosit „rețeaua de exterminatori de SRL-uri“

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/-ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-vi–clienti-ai-firmei-de-contabilitate-a-familiei-ponta-au-folosit-%E2%80%9Ereteaua-de-exterminatori–de-srl-uri%E2%80%9C-408202

Episodul VII: Dans al pinguinului transpartinic cu nume grele din politică

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-vii–dans-al-pinguinului-transpartinic-cu-nume-grele-din-politica-408661

Episodul VIII: Contract pe bani europeni de la Liviu Dragnea, cu o lună înainte ca Victor Ponta să devină prim-ministru

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/-ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-viii–contract-pe-bani-europeni-de-la-liviu-dragnea–cu-o-luna-inainte-ca-victor-ponta-sa-devina-prim-ministru-408870

Episodul IX: Victor Ponta și-a luat apartament de lux într-un cartier înțesat de interese politice

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-ix–victor-ponta-si-a-luat-apartament-de-lux-intr-un-cartier-intesat-de-interese-politice-409354

Episodul X: Mircea Cărtărescu a crescut lângă Moara Dâmbovița, demolată pentru cartierul politic unde locuiește Ponta

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-x–mircea-cartarescu-a-crescut-langa-moara-dambovita–demolata-pentru-cartierul-politic-unde-locuieste-ponta-409634

Epsiodul XI: Grupul de interese care a pus mâna pe Piața Crângași 

http://www.romanialibera.ro/special/dezvaluiri/-ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-xi–grupul-de-interese-care-a-pus-mana-pe-piata-crangasi–410132

Episodul XII: Cine a sponsorizat Echipa de raliu a lui Ponta

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/episodul-xii–cine-a-sponsorizat-echipa-de-raliu-a-lui-ponta-410406

Episodul XIII: Fabuloasa poveste a unui „off-shore uman“

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/ascensiunea-unui-premier-al-romaniei–episodul-xiii–fabuloasa-poveste-a-unui-%E2%80%9Eoff-shore-uman%E2%80%9C-410880

Episodul XIV: Petre Ion, cel mai mare om de afaceri din România

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/petre-ion–cel-mai-mare-om-de-afaceri-din-romania-411113

EXPLOZIV. Parcurile Naționale sunt de fapt SRL-uri menite să facă profit? Întreținerea Parcului Național Cheile Nerei Beușnița costă Romsilva doar 150.000 euro pe an, dar valoarea arborilor tăiați în Parc e mult mai mare. Deși silvicultor, fostul șef al Parcului Național ar băga 60% din parc în protecție integrală și strictă

Cercetătorii care au elaborat Planul de Management pentru Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița au fost vehement contestați de Romsilva fiindcă în urma unui studiu științific au propus creșterea zonei de pădure cu interdicție la tăiere de la 22% la 55%.

Stigmatizați și marginalizați, cercetătorii din echipa de proiect și-au pierdut încrederea în capacitatea sistemului de a rezolva cu ”dreaptă măsură” și ”bună credință” acest conflict cu Romsilva. De aceea au apelat la ajutorul jurnaliștilor România Curată, în contextul în care SAR e și membru fondator al Southeast Europe Coalition on Whistleblower Protection (https://see-whistleblowing.org/ ).

Astfel am intrat în posesia unor documente care arată metodele prin care Romsilva, inclusiv ajutată de oficiali din Ministerul Mediului, a încercat stoparea aprobării Planului de Management de către Ministrul Mediului.

După publicarea de către România Curată a unei serii de articole despre soarta pădurilor din Parcul Național Cheile Nerei Beușnița, care se decide în această lună, avem și reacția unui fost director din cadrul Romsilva. Fost șef de ocol silvic, acesta e primul ”silvicultor”, care admite în cunoștință de cauză că cercetătorii USAMVB Timișoara au dreptate.

E vorba de Ștefan Dascălu, care timp de 6 ani a fost director din partea Romsilva al Administrației Parcului Național Cheile Nerei Beușnița. Dascălu a fost înlocuit în 2013 de Romsilva, după ce echipa lui de rangeri a prins la braconaj pe raza parcului o trupă de vânători condusă de unul din liderii PNL ai județului, Mircea Ciobanu (http://www.romaniacurata.ro/caz-grav-de-braconaj-intr-un-parc-national-cu-nume-grele-implicate-musamalizat-de-procurori/ și http://expressdebanat.ro/exclusiv-seful-ajvps-mircea-ciobanu-prins-la-braconat-in-parcul-national-cheilei-nerei-beusnita-vezi-ce-vedeta-l-a-insotit/ și http://www.argument-cs.ro/vechi/content/braconieri-de-lux-%C3%AEn-parcul-na%C5%A3ional-cheile-nerei-beu%C5%9Fni%C5%A3a și http://www.puterea.ro/dezvaluiri/exclusiv-noua-persoane-printre-care-si-seful-ajvps-caras-severin-au-vanat-ilegal-in-parcul-national-cheile-nerei-beusnita-123119.html și http://www.green-report.ro/la-vanatoare-intr-un-parc-national/ și ).

Înainte de acest incident, Dascălu făcuse memorii inclusiv la Ministrul Mediului Laszlo Borbely, pentru a împiedica concesionarea către vânători a unor suprafețe pe raza Parcului Național. Profesionalismul lui Ștefan Dascălu nu e contestat, el mutându-se ulterior ca director al Administrației Geoparcului Mehedinți (administrat de CJ MH), de trei ori mai întins ca suprafață decât Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Ulterior debarcării sale, Romsilva a adus în locul lui un consilier local UNPR, depistat ulterior de ANI ca fiind în conflict de interese (https://www.integritate.eu/Comunicate.aspx?Action=1&NewsId=2165&M=NewsV2&PID=20 ).

Reproducem dialogul edificator purtat de subsemnatul cu Ștefan Diaconu, cel care a coordonat Administrația Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița timp de 6 ani:

DB: Cât de valoros e Parcul Nera?

Ex-oficial Romsilva: Eu îl consider printre cele mai valoroase Parcuri din România datorită faptului că adăpostește cele mai interesante habitate forestiere din țara noastră, inclusiv păduri cu alun turcesc și arborete de fag, ca să nu mai vorbim de flora erbacee. Iar Nera e unul din cele mai bune râuri pentru rafting din România. Are un sector de 20 km pe care poți să navighezi.

DB: Dumneavoastră nu v-ați ocupat de partea de zonare, nu?

Ex-oficial Romsilva: Ba da. M-am ocupat un an de zile.

DB: Să îmi spuneți, vă rog frumos, de ce dumneavoastră fiindcă aveți experiență și ați simțit Parcul Nera și chiar l-ați văzut ca fiind unul din cele mai frumoase din țară, credeți că e nevoie de creșterea suprafeței de protecție integrală sau nu? Trebuie menținută la nivelul actual?

Ex-oficial Romsilva: Este. Nu vedeți ce se întâmplă în România cu defrișările și cu toate chestiile astea mafiote? Se taie, se taie și se fură în continuare. Să nu credeți că s-a stopat.

DB: Dacă ați avea puterea de a mări suprafața zonei protejate din Parcul Național Cheile Nerei, cu cât extinde-o? Cu ce procent ați crește-o?

Ex-oficial Romsilva: Toate arboretele care n-au fost parcurse cu tăiere, sau au peste 80 de ani eu nu le-aș mai prinde la tăiere, cum se procedează acum. Cam 60% le-aș băga în zona de protecție strictă și integrală că și în una și în cealaltă nu se fac tăieri.

DB: Ați crește zona de protecție cu 60% sau ați crește-o la 60% din suprafața Parcului? Vă întreb, fiindcă e vorba de două cifre total diferite.

Ex-oficial Romsilva: 60% din suprafața Parcului să fie în zonă de protecție.

DB: Ce știți despre Planul de Management elaborat pentru Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița?

Ex-oficial Romsilva: Planul de Management a fost, și îmi place să cred despre mine că sunt elementul neutru, printre cele mai bune planuri din toată Romsilva. Mă refer la Planul de Management făcut de profesioniști, care, să știți, chiar au parcurs terenul.

DB: Vorbim de cine?

Ex-oficial Romsilva: E vorba de cei de la Universitatea de Agronomie de la Timișoara, plus specialiștii externi, că să știți că nu numai ei au lucrat. Au lucrat specialiști pe pajiști, specialiști pe habitate forestiere, specialiști pe păsări și specialiști pe plan. Deci fiecare a fost cu partea lui.

DB: Cât timp ați condus Parcul Național Cheile Nerei Beușnița?

Ex-oficial Romsilva: Vreo 6 ani, iar de 2 ani sunt la Geoparcul Platoul Mehedințiului…N-am mai vrut să lucrez la Romsilva.

DB: Și înainte de asta?

Ex-oficial Romsilva: Înainte am fost la Parcul Natural Porțile de Fier, responsabil de Relația cu Comunitățile.

DB: De ce ați plecat de la Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița?

Ex-oficial Romsilva: Pe românește, a trebuit să plec forțat. Ce să fac? Am fost chemat și mi s-a sugerat să plec la Mehedinți?

DB: De ce? Fiindcă v-ați opus vânătorilor pe raza Parcului Național?

Ex-oficial Romsilva: Da, pentru chestia cu vânătoarea. Că m-am opus acolo la braconaj. A fost un eveniment. Noi l-am depistat (n.r. evenimentul), eu a trebuit să mă retrag, iar șefului de ocol i s-a făcut dosar penal. Asta a fost soluția.

DB: Cum, în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița era permisă vânătoarea?

Ex-oficial Romsilva: Eu am făcut un demers pe când era ministrul Borbely și pentru faptul de a anula un contract de vânătoare. I s-a atribuit unei asociații de vânătoare un fond de vânătoare în rezervație, în Nera. Ori conform legislației actuale, în Parcurile Naționale nu este permisă vânătoarea.

DB: Cine a atribuit contractul ăla?

Ex-oficial Romsilva: Eu am făcut raportul ăla ca Ministerul Mediului să-l scoată de la licitație, l-am trimis personal ministrului Borbely și nu mi s-a dat nici un fel de răspuns. Din contră, au venit cu adjudecarea licitației.

DB: Cine a câștigat?

Ex-oficial Romsilva: Asociația de Vânătoare Oravița.

DB: Care era bugetul anual pe care-l cheltuia Romsilva cu Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, în cei 6 ani cât ați condus Administrația Parcului?

Ex-oficial Romsilva: 500.000 lei/an -600.000 lei/an cu fond de salarii, cu toate cheltuielile, cu administrarea, cu tot.

DB: Spuneți-mi vă rog cât lemn scotea Romsilva din lemnul care ieșea din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița?

Ex-oficial Romsilva: Aici noi nu mai aveam tangență. Nici măcar nu ne cereau vreun acord de principiu, dacă era să dai vreo viză. Ei făceau licitația publică și te pomeneai că ăla taie acolo fără să te înștiințeze că se taie parchet. Aflai de la agentul de la agentul de teren, de la ranger: ”Uitați, s-a dat un parchet în exploatare”.

DB: Dumneavoastră ați lucrat și în silvicultură? Ați lucrat și în Romsilva, nu? Mă refer la altceva decât munca de la Parcuri Naționale.

Ex-oficial Romsilva: Da, da, da.

DB: Spuneți-mi, din experiența dumneavoastră, ochiul dumneavoastră de profesionist ce vă spune: Romsilva scotea anual din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița lemn cu o valoare mai mare de 600.000 lei, cât era bugetul anual de cheltuieli al Administrației Parcului?

Ex-oficial Romsilva: Da, da. Fără probleme. Fără probleme scotea, fiindcă lucra cu patru Ocoale Silvice. Lucra cu Bozovici, cu Anina, cu Sasca și ceva din Moldova Nouă. Deci lucra cu ocoalele acestea și scoteau.

Închei acest material citând pe unul din cercetătorii care au realizat studiul științific din Cheile Nerei: ”Am lucrat, pentru mamifere, cu camere foto automate, cu senzori de mișcare. În parcul acesta e plin de braconieri, chiar dacă vânătoarea este interzisă (dar interzisă până la limita parcului, în condițiile în care nici mamiferele, nici braconierii, nu știu, respectiv nu vor să știe unde e aceasta). Ne-au furat câteva camere automate, am recuperat o parte din ele. Ce am gasit inregistrat? Braconieri, câini de vânătoare, mașini de teren fară numere de înmatriculare, din păcate și pădurari. Am găsit și pui de râs împușcat. Nu mi-am revenit destul timp dupa asta, încă mă întreb cu ce a deranjat acel pui și ce fel de creaturi i-au curmat viața…”

Metafora Președintelui Comisiei Monumentelor Naturii despre activitatea Romsilva în Parcurile Naționale: ”Am un soț foarte bun, îmi aduce bani… și din când în când mai merge la curve”

Opoziția vehementă a Romsilva față de Planul de Management al Parcului Național Cheile Nerei Beușnița realizat de o echipă de cercetători, este motivată de faptul că RNP-ului i se reduce libertatea de tăiere a arborilor din aria protejată. Metodele prin care Romsilva a încercat stoparea Planului de Management benefic pentru natură, dar răvășitor pentru ”conturile Romsilva” sunt numeroase.

Una din ele a fost contestarea ”votului de avizare” a Planului, exercitat în 2015 de Consiliul Științific al Parcului Național. Romsilva a încercat punerea sub semnul întrebării a obiectivității unora din membrii Consiliului Științific care a avizat Planul de Management care prevede diminuarea suprafețelor ce pot fi tăiate cu drujba în Parcul Național Cheile Nerei. Atitudinea de contestare a activității Constiliului Științific propagată de Romsilva, a fost însușită de secretarul de stat Traian Lascu într-un document oficial. Acesta a negat în fața Ministrului Mediului că și-a însușit așa ceva. După ce i s-a atras atenția că a semnat acel document, care are și ștampila Secretarului de Stat, Lascu a admis că a transmis documentul, dar că el nu reprezintă opinia sa, ci doar a fost o curea de transmisie a ofurilor Romsilva. În aceeași zi în care Secretarul de Stat Traian Lascu critica Consiliul Ștințific care a ”avizat” Planul de Management pro-natură, același Lascu semna un Ordin de Ministru prin care desființa vechiul Consiliu Științific, numind unul nou, cu o componență propusă de Romsilva. În noul Consiliu Științfic a fost pusă și o subalternă a lui Traian Lascu, de la Ministerul Mediului. Miza a fost convocarea unei ședințe în care noii membri să ”voteze” o altă formă a Planului de Management, modificată unilateral de Romsilva, prin mărirea suprafețelor ce pot fi defrișate, comparativ cu ce propuseseră cercetătorii. În ciuda dovezilor de implicare scrise ”negru pe alb”, secretarul de Stat Lascu a declarat că el e ”neutru” și nu se implică de partea Romsilva. La fel a declarat și Ministrul Mediului, căruia subsemnatul i-am cerut să ia poziție față de toate tertipurile aplicate în ultimul an de către Romsilva pentru a diminua zonele de protecție intergrală și strictă din Parcul Național Cheile Nerei Beușnița.

Subsemnatul am încercat să intru în posesia CV-urilor membrilor ”proaspăt numiți” în Consiliul Științific al Parcului Național, pentru a le măsura ”meritele academice” și ”realizările științifice”. Am cerut Administrației Parcului Național Cheile Nerei să ne pună la dispoziție aceste CV-uri. Deși era la birou, directorul Parcului, Vasile Constantin, fost consilier local UNPR într-o comună din zonă, declarat incompatibil de ANI, le-a cerut subalternilor să spună că ”e pe teren”. Ulterior între angajații Administrației Parcului a izbucnit o ceartă ca-n filme, aceștia pasându-și receptorul de la unul la altul, până când a ajuns la IT-ista Parcului Național, cunoscută în rândul angajaților ca ”cumătra” șefului Parcului. Până la acest moment Administrația Parcului nu ne-a pus la dispoziție CV-urile ”savanților” propuși de Romsilva să voteze decizii privind soarta Parcului.

În paralel ne-am adresat și Comisiei Monumentelor Naturii de pe lângă Academia Română, solicitând CV-urile anonimizate (adică fără adresă, telefon, data și locul nașterii, ci doar cu școlile absolvite, lucrările de cercetare efectuate și operele publicate) noilor membri ai Consiliului Științific. Comisia Monumentelor Naturii a refuzat să ni le pună la dispoziție, motivând că nu sunt date publice. Îl cităm: ”Un CV constituie proprietatea intelectualã a persoanei în cauză, și doar aceasta decide cui îl transmite, dacă îl publică pe internet sau în ziar, cu un cuvânt dacă îl face public”.

Un reputat președinte de Consiliu Științific, cu o activitate internațională de valoare incontestabilă, a declarat pentru subsemnatul că de fapt numele Academiei Române este folosit ca paravan pentru plasarea în aceste consilii științifice la toate Parcurile Naționale din țară, a unor personaje care nu au statura academică necesară. Am fost rugați să îl cităm fără a-i da numele, pentru a-l proteja de eventuale repercursiuni ale sistemului: ”Când îi cauți pe oamenii ăștia nu dai de un CV al lor, să aibă și el o lucrare într-o publicație cotată ISI, acolo”.

În cazul concret al Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița, în 2014-2015 s-a ajuns la situația absurdă în care ”omul de știință” Adam Crăciunescu, fără vreun merit științific remarcabil, să se avizeze ”el pe el”, pe când era director general al Romsilva, să facă parte din Consiliul Științific. Desigur, nu s-a avizat doar pe sine, ci și pe prietenul său Ion Chisăliță, despre care presa a scris că ținea orele la facultate în locul lui Adam Crăciunescu, când acesta n-avea timp să ajungă în fața studenților, fiind ocupat cu funcția la Romsilva.

Insideri din sistem ne-au declarat că Academia Română nu are o vină în problema avizării de către Comisia Monumentelor Naturii (CMN) a unor ”no-name” în Consiliile Științifice ale Parcurilor Naționale, deoarece nu i se aduc la cunoștință toate activitățile CMN, care e autonomă.

E de neînțeles cum cetățenilor români practic le e interzis accesul la CV-urile celor care avizează prin votul lor dacă în următorii 5 ani se va ”tăia mai mult” sau se va ”proteja mediul mai mult” într-un Parc Național. Din acest motiv, am decis să public o parte din dialogul purtat cu președintele Comisiei Monumentelor Naturii, membrul corespondent al Academiei Române Dan Munteanu, cel care e responsabil cu filtrarea somităților care veghează din punct de vedere științific soarta Parcurilor Naționale:

DB: Cunoașteți situația de la Parcul Național Cheile Nerei, unde un Plan de Management elaborat de o echipă de cercetători a fost contestat de Romsilva, fiindcă îi afectează interesele forestiere prin faptul că propune majorarea zonelor de protecție strică și integrală? Adică a zonelor cu protecție la tăiere?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Ăsta a fost un subiect de discuție, știu, în cadrul Consiliului Științific, în care biologii din Consiliu au susținut ca proporția de arii de conservare integrală să fie mai mare, decât s-a propus de către acei membri ai consiliului care erau ingineri silvici. Știu că a fost o dispută cât să se întindă din total arie protejată de tip parc, cât să fie procentual conservat integral, cât să fie în afară.


DB: Ce poziție ați luat dvs?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Asta a fost treaba Consiliului Științific, nu a Comisiei Monumentelor Naturii.

DB: Bun, dar dvs, la Comisia Monumentelor Naturii trebuie să aveți o poziție, nu? Sunteți un fel de sfat al bătrânilor.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Știți că Administrațiile Parcurilor sunt Regii Autonome. În urmă cu vreo 3-4 ani ele au devenit ordonatori secundari de credite, deci au autonomie administrativă.

DB: Au autonomie, dar nu independență

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Au în mare parte independență. Ele au ieșit de sub totala dominație a Romsilvei.

DB: Asta nu e chiar așa, pentru că în contractul semnat în 2014 de Romsilva cu Ministerul Mediului se spune că orice administrație de parc poate fi reprezentată în diverse probleme de superiorii din Romsilva, inclusiv cum e cazul elaborării Planului de Management. E clar că Romsilva are tutela acestor administrații.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Da.

DB: Dumneavoastră, în calitate de Președinte al Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, ce poziție aveți fata de munca de cercetare care a stat la baza elaborării Planului de Managment care a propus o zonare mai mare decât zonarea inițială. E foarte important, deoarece dvs avizați notele de fundamentare ce stau la baza ordinelor de ministru privind componența și modul de funcționare al Consiliilor Științifice. Practic avizele dumneavoastră influențează calitatea voturilor din Consiliile Științifice asupra zonării. Ce părere aveți de zonarea propusă de echipa aceea?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Nu cunosc Planul de Management de la Nera. Știu situația, dar nu am elemente concrete.

DB: Dar problema asta a apărut din septembrie 2015. Cum de nu v-ați informat asupra ei, dat fiind că prin avizele pe care le dați la Comisia Monumentelor Naturii, influențați indirect și calitatea Consiliilor Științifice care avizează Planurile de Management.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: A fost o perioadă de timp, până în decembrie 2009, când Planurile de Management veneau la Academia Română pentru consultare. Această atribuție ne-a fost retrasă de Ministerul Mediului în urmă cu șase ani de jumătate. Acest prag, care putea fi un anumit filtru, nu mai există, în urma hotărârii directorului de atunci al Direcției de Biodiversitate din Ministerul Mediului. Acum această treabă o dirijează doar Ministerul Mediului. Nu că vreau să mă sustrag unor responsabilități, dar asta e realitatea.

DB: Cum sunt ”cernuți” membrii Consiliilor Științifice de la Parcurile Naționale? Romsilva vă trimite lista și dumneavoastră vă dați ok-ul?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Toate avizările acestea sunt făcute după ce, cel puțin pe format electronic, se trimite CV_ul ltuturor persoanelor. Nu este numai lista de nume. Să nu credeți că le-am înghițit chiar așa. Eu, Comisia, nu iau doar cunoștință că în lista asta este un nume sau altul. Ci îmi vine pe suport de hârtie sau pe suport electronic, CV-ul respectivei persoane. Eu mă uit la acea persoană.

DB: Romsilva a încercat să vă influențeze în procesul de avizare al diverselor Ordine de Ministru ce vizau organizarea și funcționarea Consiliilor Științifice de pe lângă Parcurile Naționale?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Vă văd foarte pornit împotriva Regiei Naționale a Pădurilor. Un lucru să știți. O iau puțin istoric. Între biologi și pădurari n-a fost niciodată mare prietenie, pentru că noi am avut puncte de vedere foarte diferite, silvicii văzând în pădure doar arborii, noi văzând în pădure și ierburile de pe sol, eu și păsările, etc. În 1990 s-a elaborat un ordin de ministru în care era stipulat că se înființează 13 Parcuri Naționale și Naturale în România. A urmat o perioadă de tăcere, în care aceste arii protejate au fost numai pe hârtie. Singurul a fost Retezatul, care a avut o administrație pe bază de voluntari ce a funcționat încă din comunism, pe baza unei înțelegeri cu Sfatul Popular al Județului Hunedoara și mai apoi cu CJ Hunedoara. A fost o gaură neagră între 1990 și 2003. În anul 2001 sau 2002, deci de-abia după 11-12 ani, s-a pus problema cine administrează aceste Parcuri Naționale. Nimeni nu s-a păgat la gloaba asta. Doar RNP Romsilva. Eu am fost atunci în comisia constituită pe lângă Ministerul Mediului pentru a face tratativele cu RNP-ul. Director general era acel mult hulit Ion Dumitru. RNP-ul a fost singurul ofertant major. Au mai aexistat oferte din partea CJ Neamț pentru Ceahlău și din partea CJ Brăila pentru Insula Mică a Brăilei. Gândiți-vă vă rog dacă aceste arii, care nu putem zice că se numeau Parcuri, dacă satisfăceau acele criterii de Parcuri Naționale și Naturale. Gândiți-vă vă rog dacă aceste teritorii rămâneau fără nici un stăpân.

RNP-ul și-a luat această sarcină pe care nu era obligat să o facă. Din contră, în debandada care a fost până în 2003, dacă e vorba de tăiat și de furatul lemnului din pădure, se putea practcia această defrișare mai bine. După ce că și-a luat pe spate o sarcină pe care nimeni nu i-a impus-o. RNP-ul a salvat hergheliile cu câțiva ani mai înainte.

DB: Eu v-aș contrazice. Hergheliile au fost furate la greu în mandatul de ministru al lui Ioan Avram Mureșan.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Bun. Mai puțin știu eu despre herghelii. Nu mi-s dragi silvicii, vă spun, sau în orice caz, îi apreciez pentru ceea ce au făcut, pentru că s-a făcut mult în domeniul protecției Ariilor Protejate de tip Parc Național și Natural. În loc să vedeți ce au făcut bun, dumneavoastră îi pisați la cap sau la gioale, ignorând ceea ce a făcut bun RNP-ul. Nu ignorați ce a făcut bun RNP-ul. Nu ignorați cu ce au venit: cu bani, cu oameni, cu baza materială, nu ignorați ce au realizat. Mergeți puțin și vedeți în teren construcții, marcări de terenuri, personalul care patrulează în păduri. De ce nu vedeți și lucrurile astea. Vedeți numai că s-a tăiat și nu știu dacă s-a tăiat cu avizul RNP-ului. Puneți vă rog în balanță. Nu vă lăsați purtați de cine știe ce gânduri din astea extremiste, cu teoria aceea cu ”lupul pus paznic la oi”. Cântăriți și vedeți ce a făcut bine RNP-ul în domeniul ăsta și după aceea poate stați să vă gândiți, să nu mai le dați în cap. Nu sunt apărătorul lor, dar eu știu precis ce au făcut pozitiv în acest domeniu. Mergeți cu piciorul printr-un Parc Național și pe urmă mai vorbim. Ați fost în vreun Parc?

DB: Da.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Și n-ați văzut nimic pozitiv? N-ați văzut nimic?

DB: Stați un pic. Sunt două lucruri diferite. E ca și cum am un soț bătăuș și curvar și care aduce la sfârșitul lunii salariul în casă. Cam așa spuneți: ”Îl respect pentru că aduce salariul în casă”, dar eu nu-l respect, pentru că face rău naturii.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Trebuie să vă corectez. Am un soț foarte bun, îmi aduce bani, are grijă, nu știu ce și din când în când mai merge la curve. Asta este proporția. M-ați înțeles?

P.S. Consider că acest dialog purtat cu președintele CMN este de interes public, deoarece în discuția purtată de subsemnatul cu ministra Cristiana Palmer și cu cu speologul Traian Viorel Lascu, am simțit și perceput (poate sunt subiectiv) din partea ambilor interlocutori,  că renumele Academiei Române e folosită ca justificare pentru plasarea în Consiliile Științifice a unor pseudo-savanți. Măcar de-ar fi mini-omuleți de știință. Dar nu sunt nici măcar atât.

”Legenda lui Masturb din Ulm”- preluare din folclorul european

Vorbeam deunăzi cu un reputat profesor care are cursuri și la Universitatea București, dar și peste hotare. Din una-n alta mi-a povestit ”Legenda lui Masturb din Ulm”. Iată istorisirea (apropo, orice asemănare cu personaje sau nume reale e doar născoceala imaginației voastre bolnave, dragi cititori): Zice-se că au existat un împărat și o împărăteasă care stăpâneau peste un teritoriu întins. El era vajnic și falnic, deși taciturn, iar ea, mărunțică și vioaie, dar foarte, foarte frumușică.
Fideli unul altuia, o singură dorință au avut cei doi: să aibă un urmaș care să împărățească după ei și să se bucure de agoniseala de căși și castele din frumosul burg medieval. Însă așa fu voia sorții că nu, nu și nu. Inima împărătesei era neagră de amar și se topea în sinea ei de acest mare necaz.
În aceeași cetate locuia și o tânără domniță în floarea vârstei, ajunsă coaptă pentru rod. Cu trup subțirel și brâul de-l treceai printr-un inel, avea părul de aur, ca stelele de lucitor. Curtată de puzderie de flăcăi, prinți și cerșetori, ea-și alese de pereche un vâslaș. Care o iubi cu-atâta nesaț, că o transformă într-o născătoare de copii.
Mândră de pruncii ei ca de lumina ochilor, tânăra domniță a înălțat capul spre castel, unde-o zări pe terasă plimbându-se amărâtă pe regina regelui. Atunci, în mijlocul pieței pietruite, unde era înconjurată de veșnicii săi admiratori, a lăsat ca inima-i să-i fie cotropită de mândrie și a rostit cu glas puternic, cuvântul interzis: ”Stearpa”. Atunci toți au înlemnit, iar împărăteasa, sus de pe terasa ei a auzit vorba tăioasă, adusă de un fir de vânt.
Cătrănită de necazul ei și rușinată de nerușinarea prințesei cu stele în păr, regina a blestemat-o în gând. Apoi a chemat la sine pe slujnica vrăjitoare, pe nume Noorich, poruncindu-i să-i spele onoarea pătată în mijlocul pieței cu pietre tocite de veacurile de pași scurși.
Hârca Noorich a rupt un ciob din scoarța arțarului de o mie de ani, apoi s-a tupilat în miez de noapte în mijlocul pieței, fix în locul în care a stătut domnița în clipa în care a rostit cuvântul interzis și, din locul unde au călcat picioarele ei tinere îmbrăcate cu conduri din argint, a rupt trei fire de iarbă răsărite între pietrele din paviment. Le-a fiert o noapte-ntreagă și la sfârșit a turnat zeama peste un aluat proaspăt plămădit din grâul proaspăt treierat.
A frământat cu nesaț cale de un ceas, turnând strop cu strop din veninul vegetal. La sfârșit a copt în cuptoarele împărătești gogoși aurii ca soarele la asfințit. Și apoi s-a dus cu tipsia de argint pe terasă, unde regina suferea sub greutatea inimii de piatră, care-i bătea tot mai greu în piept. I-a zis: ”Doamna mea, vraja e gata. Acum trebuie numai degetul să ți-l întinzi și să-l îndrepți înspre oricare din flăcăii care dănțuie în piață, în jurul domniței cu păr înstelat. Acela va deveni blestemul ei, câte zile va mai avea de trăit”.
Cu ultimele puteri regina arătă spre Tud, unul din mulții flăcăi zbuciumați care se zbânțuiau înfierbântați de dor de viață, în jurul prințesei ieșită la plimbarea de dimineață. De-abia atingând pietrele cu pașii ei suavi prin mijlocul cetății Ulm, domnița avea un singur gând: ”Regina să moară o dată de inimă rea, că regele o va urma numaidecât de dor și-atuncea ea, va deveni noua regină, mult mai frumoasă și mai merituoasă. Și mai ales, cu pântecul veșnic plin de urmași”.
În timp ce înainta zăbovind la fiecare pas, privind un chip sau altul din mulțimea de flăcăi arzând de foc, domnița nu observă cum o hârcă bătrână, cu o tipsie de argint pe palmă, alunecă ca o umbre printre oameni, oprindu-se în dreptul vânjosului Tud. Acesta, lacom de pofta ce-o poftea, a înșfăcat o gogoașă cu venin de arțar și iarbă de caldarâm, mușcă din ea cu nesaț și în clipa aia tot cerul căzu. Tud, deși rămase pe mai departe același la chip, adică chipeș și ca un zimbru de semeț, în sinea lui el deveni Masturb. Mâinile nu și le mai controla din cauza veninului negru care-i curgea prin rărunchi.
La fel, nici călcâiele nu i se mai potoleau. Zi după zi, de fiecare dată când prințesa cu păr înstelat ieșea la plimbarea din piața cetății, călcâiele lui Masturb se-apropiau pe furiș de ea și mâinile-i lăsau sămânța să cadă pe pâmânt, pe locul unde pășiseră condurii ei de-argint.
De fiecare dată când prințesa cu păr înstelat, hărăzită să fie născătoare de copii, îndrăznea să pășească în piața publică, de nicăieri răsărea în coasta ei Masturb. Patru ani s-a chinuit așa, până când, de rușine, muri.
EPILOG. Scotocind (luni 11/07/2016) prin analele din pivnițele castelului medieval, am găsit o cronică în care zice-se că Masturb din Ulm a dispărut azi în ungherul din care-a răsărit, gesticulând amarnic cu ambele mâini. Prințesa cu păr înstelat radiază iarăși ca o lună ascuțită pe bolta nopții. O noapte mare, tot mai neagră și mai rece.