Mihai Gheorghiu, președintele Coaliției pentru Familie, partener de afaceri cu Harnagea, fost șef al spionajului extern. Una din administratoarele firmei, asociată cu nora lui Talpeș, alt director al SIE

Numele președintelui Coaliției pentru Familie, Mihai Gheorghiu, este vehiculat mai intens în presa acestei perioade ce precede Referendumul privind modificarea Constituției, pentru clarificarea definiției căsătoriei, ca uniunea între ”soț și soție”, nu între ”doi soți”. Asta deoarece Mihai Gheorghiu este probabil cel mai vizibil membru al ”Comitetului de iniţiativă” care s-a ocupat cu strângerea, cu ajutorul a aproximativ 80.000 de voluntari, a 3 milioane de semnături pentru promovarea propunerii legislative a cetăţenilor privind revizuirea articolului 48, alineat 1, din Constituţia României.

 

foto 13

Sursa foto: http://www.deskgram.net

Din acest motiv, am încercat să realizez un profil complet al lui Mihai Gheorghiu, care pe lângă informațiile din bio-ul propriu afișat pe site-ul Coaliției pentru Familie (vezi captura foto de mai jos), are în CV-ul personal și o serie de aspecte mai puțin cunoscute publicului larg.

foto 1.png

Sursa foto:  http://www.coalitiapentrufamilie.ro

Am descoperit că președintele Coaliției pentru Familie a intrat în afaceri cu Cătălin Harnagea, ex-șef al spionajului extern, iar una din administratoarele firmei lui Harnagea-Gheorghiu, a fost parteneră cu nora lui Ioan Talpeș, alt director al SIE.

Concret, Mihai Gheorghiu deține o jumătate din Icar Publishing SRL (vezi mai jos capturile foto din Monitorul Oficial), o afacere care se ocupă cu publicarea de cărți.  Partener de afaceri cu Mihai Gheorghiu este Cătălin Harnagea, fostul șef al spionajului românesc extern. Această firmă nu este unica interacțiune dintre Gheorghiu și fostul șef al SIE.

foto 2.png

Sursa foto: Monitorul Oficial

foto 3.png

Sursa foto: Monitorul Oficial

foto 4.png

Sursa foto: Monitorul Oficial

Harnagea a condus Serviciul de Informații Externe în perioada 1997-2001,  în perioada guvernării Convenției Democrate Române. Din CDR făcea parte și PNȚ-CD, partid pe listele căruia a fost ales Mihai Gheorghiu ca deputat în legislatura 1996-2000. Jumătate din mandatul său de parlamentar, Gheorghiu a fost, conform site-ului Camerei Deputaților (vezi capturile foto de mai jos), secretarul ”Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii Serviciului de Informaţii Externe”. Practic, Mhai Gheorghiu a fost unul din coordonatorii civili ai supravegherii activității șefului SIE, Cătălin Harnagea, cel care 9 ani mai târziu urma să îi devină asociat.

foto 6

Sursa foto: www.cdep.ro

foto 7.png

Sursa foto: www.cdep.ro

Ca legislator Mihai Gheorghiu s-a remarcat printr-o activitate nu foarte fecundă. A avut în total 10 inițiative legislative, dintre care 9 au fost clasate ori respinse (vezi captura foto de mai jos). Singura inițiativă din mandatul său de deputat care a fost transpusă într-o lege, e una care s-a preocupat tot de activitatea SIE.

 

Proiectul legislativ cu care deputatul Mihai Gheorghiu a avut succes este Legea 138 din 24 iulie 2000 pentru completarea art. 20 din Legea nr. 1/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de Informatii Externe. Modificarea adusă legii SIE de inițiativa lui Gheorghiu a fost următorul alineat: ”Înzestrarea cu unele bunuri şi executarea de lucrări contra cost se pot realiza şi prin structuri proprii, pe baza de contractări cu parteneri externi şi interni”. Practic SIE, condus la acel moment de Cătălin Harnagea, primea o mai mare libertate în cheltuirea banilor pentru propria dezvoltare organizațională.

Am cerut puncte de vedere atât lui Cătălin Harnagea (care în prezent ocupă funcția guvernamentală de director general al programului RoAid, din subordinea MAE) cât și lui Mihai Gheorghiu, încercând să afle contextul în care cei doi au devenit parteneri de afaceri, dar și dacă această asociere a președintelui Coaliției pentru Familie cu un fost șef al spionajului extern, nu riscă să umbrească demersurile de inițiere a Referendumului pentru Familie. Domnul Harnagea nu a dat curs solicitărilor noastre, iar domnul Gheorghiu ne-a rugat să reproducem întocmai răspunsurile sale:

Întrebări 1:

”Care este contextul în care v-ați asociat cu dl Harnagea în firma Icar Publishing? Cum ați găsit sediul social și ce tip de activități a prestart firma? Considerați că demersal dvs de inițiere a referendumului poate fi umbrit de asocierea dvs cu un fost șef al SIE?”

Răspuns 1:

”Nici eu și nici domnul Harnagea nu mai dețineam de mult vreo funcție, astfel încât posibilitatea ca doi cetățeni ai acestei țări să se asocieze pentru publicarea de cărți mi se pare absolut rezonabilă, nu doar legală.

Nici una din calitățile oficiale deținute anterior de o persoană nu poate impieta asupra libertății sale ulterioare de asociere, orice aluzie și etichetare fiind demne de perioadele cele mai negre din istorie sau frizând amenințarea ori manipularea prin dezinformare.

În mod similar, orice etichetare aluzivă a inițiativei cetățenești a 3.000.000 de români pornind de la astfel de asocieri manipulative va fi supusă rigorilor legii”.

Întrebări 2:

Nu înțeleg ultimul dvs paragraf. Dvs nu aveți nici un rol în inițiativa de demarare a referendumului? În spațiul public Coaliția pentru Familie pe care o prezidați, apare ca principal promotor privat (anterior deciziei la nivel guvernamental) al ideii de referendum. Vă rog să mă ajutați să clarific acest aspect. În plus, vă rog să îmi spuneți dacă aveți cunoștință de existența unui dosar penal pentru fapte de corupție deschis pe numele dlui Mircea Tudor. Caz în care, nu considerați că acest dosar afectează imaginea Coaliției? În plus, dvs aveați cunoștință că la demisolul clădirii unde a funcționat sediul social al firmei Icar Publishing funcționează și o firmă de aparatură de supraveghere a unui specialist israelian in securitate? De asemenea vă rog să aveți bunăvoința să exprimați și un punct de vedere referitor la durata și contextul relației dvs cu dl Harnagea, de la debuturi și până acum. Vă rog să înțelegeți întocmai demersal journalistic de cunoaștere a profilului dvs ca fiind unul total legitim, în contextual referendumului, care dpdv politic e susținut de o coaliție politică cu grave derapaje de la apărarea intereselor cetățenilor în domeniul Justiției, coaliție care lansează referendumul fix îna propierea deznodământului legislației pe Justiție, a numirii șefului DNA, a lansării temei grațierii și amnistiei. Sper că înțelegeți perfect corect demersul jurnalistic”.

Răspuns 2:

”Vă solicit să redați întocmai și complet răspunsul meu. Orice asociere pe care o faceți între persoana mea și Coaliția pentru Familie pe de o parte și entități politice sau de altă natură, prezente ori trecute, vor fi supuse imediat sub rigorile legii. Restul elementelor de roman pe care le manipulați în întrebări, îmi sunt străine și nu vor fi tolerate ca mijloc de dezinformare”.

Firma ex-șefului SIE și a președintelui Coaliției pentru Familie, administrate de partenera norei lui Ioan Talpeș

Icar Publishing a avut patru administratori începând din 2009 încoace. Primii administratori au fost  Cătălin Harnagea și Mihai Gheorghiu.

Între 23 septembrie 2009 și 16 iulie 2010, locul lor în administrarea societățiii a fost luat de Anca Cătălina Streinu, care în paralel lucra și ca directoare în cadrul ”Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru românii de pretutindeni” (entitate al cărei director executiv a fost Mihai Gheorghiu până la jumătatea anilor 2000). În raportul de activitate pe 2016 al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi, Anca Cătălina Streinu apare menționată ca trimisă în judecată de Institut (vezi pagina 79 din link) pentru presupusa prejudiciere a instituției cu 480.000 lei în intervalul 01.01.2008-15.10.2009. O parte din prejudiciul imputat Ancăi Streinu datează de când aceasta lucra simultan la Institut și administra și firma asociaților Harnagea-Gheorghiu. Procesul de recuperare a presupusului prejudiciu este încă pe rol, motiv pentru care până la o sentință definitivă, asupra Ancăi Streinu trebuie să primeze prezumția de nevinovăție.

Al patrulea nume succedat în administrarea Icar Publishing SRL se numește Andreea Radu (Hagiopol) și a ocupat această poziție din aprilie 2014 până în iulie 2017 (vezi capturile foto de mai jos).

foto 110.png

Sursa foto: ONRC

foto 11.png

Sursa foto: ONRC

Andreea Radu apare de-a lungul timpului în mai multe firme controlate de Cătălin Harnagea și ale lui Dorin Marian, ex-șeful cancelariei primului ministru Călin Popescu Tăriceanu lui Dorin Marian. Spre exemplu, Andreea Radu a fost numită în 2005 administrator al  Icar Business Research, firmă despre care agenția Mediafax a vehiculat că ar fi fost implicată în vehicularea comisioanelor din contractul EADS, subiect despre care am scris și aici.

Administratoarea firmei unde asociat este președintele Coaliției pentru Familie apare însă în afaceri și cu soția fiului altui director al SIE. E vorba de Veronika Aliosheva Talpes, cea de-a doua nevastă a lui Codru Talpeș, fiul lui Ioan Talpeș, directorul SIE din perioada 1992-1997. Nora lui Talpeș e cea de la care Andreea Radu a cumpărat 50% din societatea Tyhad Impex SRL în anul 2005, cele două derulând afaceri împreună aproximativ până în 2006. O investigație a EVZ identificase că un punct de lucru ale firmei Tyhad Impex a funcționat în Timișoara, într-un spațiu subînchiriat de la un controversat șef al „Doi ş’un sfert“ Timiș.

foto 12.png

Sursa foto: agregator MOF

Andreea Radu, administratoarea Icar Publishing, a fost pusă în 2007 să administreze și business-ul SVN Business SRL, deținut în parte de un partener al controversatului dispărut Codruț Marta, pe nume Stan Virgiliu Nicolae. Tot Andreea Radu a fost asociată și cu Alexandru Eduard Zamă și Dan Mihai Pencea, doi patroni de localuri care l-au înfundat pe directorul adjunct al Poliției Capitalei, Roberto Ababei. Acesta a fost condamnat în 2016 la 3 ani de închisoare pentru primirea în 2015 unei șpăgi de 13.000 euro de la cei doi.  Andreea Radu, în tandem cu Zamă și Pencea, a înființat în 2010 Kaldi’S Coffee. Numele lui Zamă mai apare și într-o investigație din 2007, când, în calitate de comisar al Gărzii Financiare, apărea menționat ca prezumat client al ”rețelei de prostituție Shanghai”, subiect despre care a scris recent și Tolo. Pencea și Zamă au deschis pe lângă localuri și spații de vânare a alimentelor în Spitalul Universitar București și la Institutul Clinic Fundeni. La punctele de lucru ale Edda Food deschise în Spitalul Universitar București, un ziarist descoperise în 2014 că clienților li se emiteau pseudo-bonuri fiscale, fără nici un fel de valoare contabilă.

Începând din anul 2017, Icar Publishing este în insolvență (vezi captura foto de mai jos), datorând aproximativ 2,1 milioane RON către BRD.

 

foto 8.png

Sursa foto: Buletinul Procedurilor de Insolvență

 

Mihai Gheorghiu, membru în același ONG cu Marian Munteanu, deconspirat ca fost colaborator al Securității

Pe partea ONG-istică, Mihai Gheorghiu apare de-a lungul vremii ca membru într-o serie de asociații, printre care ”Asociația Prietenii lui Nae Ionescu”, alături de Mihai Răzvan Gărbur, Mircea Gherbveț, Gabriel Nuță, Theodor Nițu, Luminița Amței, Carmen Adina Bica, Eugen Popescu, Cătălin Avramescu, Șerban Milcoveanu, Florin Stuparu, Claudia Munteanu, Dionisie Tomoaia, Mugurel Vasiliu, Gabriel Hanganu, Sorin Bragan, Daniela Plăcintescu, Andrei Dârlău, Marian Munteanu, Bogdan Diaconescu și Ciprian Stoianovici.

Pe Gheorghiu, figură activă atât în zilele Revoluției, cât și în protestele studențești pro-democrație din anii 90, îl regăsim în această ce-a de-a doua asociație alături de soții Munteanu. Tovarășul de arme din anii 90 al lui Mihai Gheorghiu, Marian Munteanu, cunoscut ca figură emblematică a Ligii Studenților, e cunoscut ca lider al protestelor studențești înăbuite de minerii conduși de Miron Cozma, devoalat peste ani ca fiind sursa ”Paul” a Securității. Ironia sorții a făcut ca în 2016 să aflăm că și liderul mișcării studențești oprimată brutat în cursul mineriadelor, a fost colaborator al Securității, având pseudonimul ”Ioan”.

Nu există nici o dovadă a implicării serviciilor secrete în Referendumul pentru familie, însă există un ”dar”

La finalul acestui text simt nevoia să emit câteva considerente de natură personală. Acest articol nu este menit a duce cititorii înspre concluzia că Mihai Gheorghiu, fiindcă a intrat în afaceri cu un fost șef al serviciilor secrete, este obligatoriu și promotorul în spațiul public a agendei ascunse a acestora. Însă există un mare ”dar”, dat fiind că Referendumul pentru Familie are loc într-o perioadă extrem de tulbure și complicată, în care numărătoarea inversă legată de intrarea în vigoare a legilor anti-justiție e pe final, în care se pregătește numirea unui nou șef al DNA, al cărui chip îl putem intui dacă privim la portretul Adinei Florea, prima (și unica refuzabilă) dintre cele două propuneri în urma cărora se va stabili cine va prelua șefia luptei anticorupție. În plus, colac peste pupăză, în ultimele săptămâni și-a făcut loc în spațiul public ideea unei initiative legislative pentru ”grațiere și amnistie” ca semn de bunăvoință a societății față de semenii care au călcat strâmb, în cinstea sărbătoririi Centenarului Marii Uniri.

Într-un astfel de moment plin de ”teme toxice” pe agenda publică, faptul că Guvernanții bagă la înaintare un Referendum pe o temă sensibilă, care stârnește ”maximă înflăcărare”, cum e cazul protejării societății de ”căsătoriilor gay”, eu unul cred că e de fapt folosită ca o perdea de fum, menită pe de o parte să consume din ”focul interior” pe care fiecare dintre noi îl avem pentru ”cauze drepte”. Dacă ne consumăm energia dezbătând tema legitimă și necesar a fi dezbătută și decisă a ”acceptării căsătoriilor gay”, eu cred că nu ne mai rămâne ”nerv” sau ”vână” pentru a apăra cauza ”dreptății”, care spune că ”hoția e hoție și hoțul trebuie să fie pedepsit, dar și să returneze ce a furat”. Cauza ”dreptății” e opusul OUG 13 și a tot ce a urmat în materie de antireformă în Justiție din februarie 2017 până la acest moment.

Timingul acestui Referendum nici nu se putea să fie mai prost. Vine fix când vocile europene sunt tot mai tranșante împotriva mizeriilor actualei clase politice, care ne conduce (înapoi în timp). Și atunci, când aflu că Gheorghiu e partener cu Harnagea, e legitim pentru mine să-mi pun întrebarea dacă nu cumva clasa politică nu doar că a profitat de munca ”Comitetului de Inițiativă pentru modificarea Constituției”, dar nu cumva însăși ideea de organizare a acestui Referendum ar putea să fie ”ingineria” unor cercuri de interese care vizează o agendă ascunsă, ce diferă de interesele generale ale societății românești?

Nu am răspuns la această întrebare. Reprezentanții Coaliției pentru Familie insistă apăsat că inițiativa lor e un demers 100% civic. În mod cert, indiferent care e adevărul, pentru teza ”demersului imaculat” nu e oportun la ”nivel de percepție” ca Mihai Gheorghiu, președintele Coaliției pentru Familie, să fie partener în unica firmă în care a deținut vreodată părți sociale, cu un fost șef al spionajului (Cătălin Harnagea) și să aibă ca administrator o tânără care a fost asociată cu nora unui alt șef al spionajului (Ioan Talpeș). La fel cum nu ajută că alt membru al ”Comitetului de Inițiativă”, omul de afaceri milionar Mircea Tudor (vezi captura foto mai jos), are un dosar de corupție deschis de DNA, aflat în prezent pe rolul instanțelor, urmare a unor ”curioase” contracte cu statul.

 

foto 9.png

Sursa foto. www.coalitiapentrufamilie.ro

Repet, e dreptul constitutional al fiecăruia dintre noi la liberă asociere (deci și al dlui Gheorghiu de a se asocia cu dl Harnagea) și nu am nici cea mai mica dovadă că Mihai Gheorghiu ar face parte din vreo conspirație ocultă cu misiunea de a plasa ”o temă fierbinte cum e cea de legitimizare a căsătoriilor gay” într-un moment ”propice” pentru o clasă politică aflată la finalul implementării unei agende anticetățean.

Însă consider că la nivel de percepție publică era ”ideal” ca profilul omului care e probabil cel mai vizibil pionier al luptei pentru apărarea familiei tradiționale, să nu conțină parteneriatul cu un greu din SIE. Eu, unul simt nevoia asta de a nu mai vedea peste tot oamenii serviciilor (foști ori actuali), într-o Românie în care ”revoluția oamenilor” din 1989 a fost ”deturnată” de o ”lovitură de palat” a inițiaților, care ulterior au căpușat economia, justiția și prin efect de domino toate sferele sociale, compromițând generații de destine de români. Era nevoie, după ce în ultimii doi ani am aflat că atât liderul studenților, cât și cel care a înnăbușit protestele din Piața Universității, au fost unul ”Ioan” și altul ”Paul”. Era nevoie, după ce băieții deștepți din serviciile secrete și prietenii lor, au prosperat din privatizări, retrocedări și contracte cu statul. La fel cum, eu, unul, aveam nevoie ca guvernanții care organizează ”Referendumul pentru familia tradițională” să nu fi fost Tăriceanu (omul cu 5 neveste, care a jurat credință pe viață în fața altarului și apoi s-a răzgândit), sau Dragnea (omul care și-a părăsit nevasta, ca să-și tragă iubită de vârsta copiilor lui). Pur și simplu, întreg contextul lansării în arena publică a acestui Referendum privind o temă ”pură”, e unul pe care-l consider ”impur”.

Toată intervenția mea din finalul acestui articol este una subiectivă, personală, în care exprim doar considerații care trebuiesc luate cu titlu de inventar de către cititori. Și fiindcă tot am alunecat pe panta exprimării unor opinii proprii (trăim în era nebună în care chiar și cameramanii se exprimă în debate-ul de pe platou), eu cred, inclusiv prin prisma experiențelor avute în interacțiunea (în trei dintre rânduri nefericită), cu membri ai comunității LGBT (despre care cred că nu trebuie marginalizați, nici persecutați, dar cu ale căror alegeri de viață nu sunt de acord), în ”familia cu soț și soție, cu mamă și tată”. Cred inclusiv în apărarea prin ”Constituție”, nu doar prin ”Codul Civil” a acestei stări de fapt la nivel de societate. Doar că mi-ar fi plăcut ca dialogul și decizia la nivel de societate să se întâmple altfel.

NOTĂ: Acest articol reprezintă forma originală, asumată de autor, a textului despre profilul neștiut public al lui Mihai Gheorghiu.

Daniel Befu

 

 

Advertisements

EXCLUSIV. Bancherul lui Gaddafi, scăpat vineri seară dintr-un asasinat, a încercat o afacere și în România

A gaddafi

Sursa foto: Lesinrocks

Bashir Saleh Bashir, mâna dreaptă a lui Muammar Gaddafi, a scăpat cu viață în urma unei tentative de asasinat care a avut loc în urmă cu 3 zile în Iohannesburg, Africa de Sud, conform Le Monde și a Libya Herald. Este un personaj discret, căutat o vreme de Interpol și considerat un ”black box” al secretelor financiare ale lui Gaddafi. Autoritățile libiene cred că el este conform NYT cheia pentru misterul dispariției a 7 miliarde de dolari din fondurile statului libian, el deținând sub colonelul Gaddafi funcția de președinte al ”Libyan Africa Portfolio”. Am descoperit însă că Bashir Saleh Bashir a deținut o firmă și în România, prin care acum 8 ani a intenționat să deruleze proiecte imobiliare care nu au fost însă niciodată materializate. Am dialogat despre asta cu administratorul firmei din România a omului de încredere al lui Gaddafi.

Cine e Bashir Saleh Bashir? 

Bashir e omul care s-a ocupat de administrarea miliardelor din petrol ale dictatorului libian,  fiind considerat unul dintre inițiații care știu secretele bancare ale lui Gaddafi. În tumultul primăverii arabe din 2011, Bashir Saleh Bashir a fost arestat de rebeli după ”Bătălia pentru Tripoli”, dar a reușit în mod miraculos să fie eliberat, apoi s-a evaporat. Bunurile sale au fost înghețate pe teritoriul Uniunii Europene. Prima oară a fost fotografiat în Paris, în apropierea turnului Eiffel în 2012, apoi a dispărut din nou și au apărut zvonuri că ar fi fost văzut în 2012 la un eveniment al puterii politice din Africa de Sud. După aceea, în 2013, ar fi fost zărit în Hotelul Michelangelo din Sandton (oraș satelit al metropolei Johannesburg), considerat cel mai bogat loc din Africa. Deja din 2015 se știe cu certitudine că Bashir este în Africa de Sud.

Ieri numele său a reapărut însă în presa africană și cea franceză, după ce a fost rănit într-un atac armat, pe când se întorcea cu mașina spre aeroport după o vizită discretă în Zimbabwe. Acesta a declarat  că s-a simțit în mod special amenințat în ultimele săptămâni, motiv pentru care principala pistă investigată e un atac armat deliberat asupra sa. Franța e în mod direct interesată de soarta lui Bashir Saleh Bashir. Asta deoarece este un personaj cheie pentru justiția franceză, care anchetează dedesubturile unei finanțări enorme, cu 50 milioane de dolari, a campaniei electorale din 2007 a ex-președintelui francez Nicolas Sarkozy de către Muammar Gaddhafi. Conform Le Point, RFI și The Independent, transferul sumelor s-ar fi făcut între ”secretarul personal” al lui Gaddafi, adică Bashir Saleh Bashir și Claude Gueant, fost ministru de interne și fost șef de cabinet al lui Nicolas Sarkozy.

Semnătură identică cu cea din pașaport, pe actele unei firme din România

În 2016 International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), în urma unei scurgeri de date dinspre casa de avocatură Mossack Fonseca, a intrat în posesia a 11,5 milioane de documente despre VIP-uri din peste 50 de țări pitite în spatele unui munte de offshore-uri,  cunoscutul scandal ”Panama Papers”. Printre documente a apărut și numele lui Bashir Saleh Bashir, personaj despre care s-a descoperit că în momentul când lucrurile au început să se precipite în Libia, prefigurând răsturnarea regimului Gaddafi, a activat Vision Oil Services Limited, un offshore lăsat în adormire vreme de mai mulți ani, conectat la compania care gestiona dolarii din petrol ai Libiei. Pentru a nu lăsa urme, Bashir a folosit doi proxi, care s-au succedat ca directori formali ai respectivului offshore. Ce l-a dat de gol a fost însă că între documentele din dosarul respectivei companii offshore, casa de avocatură Fonseca avea și o copie a pașaportului diplomatic al lui Bashir Saleh Bashir (vezi captura foto de mai jos):

B gaddafi

Sursa foto: sueddeutsche.de

Pe una din paginile pașaportului lui Bashir se afla și semnătura acestuia, semnătură identică cu cea dintr-un document ce a stat la baza înființării unui SRL într-un bloc comunist dintr-un cartier înghesuit al Capitalei. Vezi (mai jos) semnătura similară din josul declarației pe propria răspundere dată la înființarea firmei Global Vision Development SRL:

C gaddafi

De administrarea societății bancherului colonelului Gaddafi s-a ocupat un bucureștean de aceeași vârstă cu el, pe nume Ștefan Constantinescu, cu domiciliul din acte într-o vilă discretă de pe Calea Dorobanților din București, din imediata apropiere a ASE. Acesta a derulat de-a lungul vremii mai multe tranzacții imobiliare și este socrul lui Elvis Dinu, investitor imobiliar destul de cunoscut pe piața bucureșteană.

D gaddafi

L-am contactat pe Ștefan Constantinescu pentru a afla contextul în care a ajuns să administreze firma ”mâinii drepte” a unuia din cei mai duri dictatori ai secolului XX. Iată ce ne-a povestit Ștefan Constantinescu: ”L-am cunoscut prin Libia. Am avut o perioadă când am lucrat prin Libia și atunci l-am cunoscut. Eu am lucrat în Libia în 2004 în industria petrolieră pentru Rompetrol… Am fost administratorul firmei în 2009 dar n-am fost apropiați. A încercat să facă ceva în România, am fost de acord cu el și după aia am rupt orice relație. N-am avut nici o relație…. Era în imobiliare. A încercat și el. Probabil că era o perioadă în care în România erau oportunități și se gândea că România se dezvoltă. După aia s-a lipsit. N-a mai vrut să facă nimic… Era o investiție mică…A fost o încercare de societate, care n-a funcționat. Nu s-a întâmplat nimic ”. Ștefan Constantinescu nu a acceptat să ne spună în ce context l-a cunoscut pe Bashir Saleh Bashir în Libia, motivând că ”nu e semnificativ”, însă a acceptat să ne facă un scurt bio al său: ”Eu am fost toată viața pilot. Am zburat la Tarom toată viața, am ieșit la pensie de la Tarom și am început și eu să mai lucrez cu ziua pe ici pe colo și așa am ajuns eu în Libia. Ce am făcut acolo nu vă interesează pe dumneavoastră”.

Deși firma era deținută de unul din ”cei mai puternici investitori individuali din Africa”, cum e considerat Bashir, sediul acesteia a fost într-un apartament de bloc comunist, pitulat pe o străduță anonimă dintr-un cartier gri al Bucureștiului pentru care nici măcar nu a plătit chirie, fiind luat în ”comodat”. Referitor la sediul social al firmei deținută de Bashir Saleh Bashir și al cărei administrator era, Ștefan Constantinescu ne-a declarat: ”Ni l-a dat cine m-a ajutat să-i înființez firma, avocata respectivă”.

E gaddafi

În setul de documente accesate de la ONRC, am intrat însă și în posesia unui acord dat de asociația de locatari pentru stabilirea sediului unei alte firme în același apartament în care în perioada 2009-2010 a funcționat sediul social al SRL-ului lui Bashir Saleh Bashir. Vezi captura foto mai jos:

F gaddafi

E vorba de un acord dat de Comitetul Executiv al Asociației de Proprietari dat lui Krishan Matthew George  (ex-soțul Monicăi Maurer, nepoata demnitarului comunist Ion Gheorghe Maurer și ex-consiliera lui Adrian Videanu, fost ministru al Economiei și fost Primar General al Capitalei), prin care acestuia i se dădea permisiunea să stabilească sediul secundar al unei firme cu numele Environmental Business Services SRL în același apartament în care și-a stabilit sediul și ”bancherul lui Gaddafi”. Acordul Asociației de Proprietari nu este însă datat, singurul lucru cert fiind că e ulterior datei de 23 iulie 2007.

Am dialogat cu Krishan Matthew George și cu avocatul său Cătălin Guriță Manole. L-am întrebat pe Krishan Matthew George ce legături a avut cu firma menționată în acordul dat de respectiva Asociație de Proprietari. Krishan Matthew George  a avut o reacție de uimire totală, declarând că în viața lui nu a fost asociat sau administrator al unei firme cu acel nume și că nu are habar de adresa menționată în acordul Asociației de Proprietari. Acesta a lansat ipoteza unei folosiri a datelor sale personale cu rea intenție.

În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că în baza de date a Registrului Comerțului de pe lângă Ministerul Justiției nu a existat o companie cu acest nume, avându-l asociat sau administrator pe Krishan Matthew George , reprezentanții ONRC transmițându-ne că singurul document din întreaga lor bază de date care face referire la acel nume de firmă și la Krishan Matthew George  este acordul Comitetului Asociației de Proprietari pentru o firmă ”fantomatică” despre care nimeni nu știe nimic.

 

 

 

 

Liviu Pleșoianu, carne și oase de dreapta, suflet de stânga

plesoianu xxx

Liviu Pleșoianu purtând tricou galben, în urmă cu peste 10 ani. Sursa foto: Facebook

 

 

Apărut din senin pe scena politică românească, Liviu Pleșoianu (37 ani) e de o vreme promovat intens ca formator de opinie pe multiple canale media. Tânăr, dinamic, cu debit verbal, e un suflu proaspăt în PSD. Un ziarist chiar a indus ideea că Pleșoianu ar fi un coate goale, flămând, salvat la țanc de simbria de parlamentar. Nimic mai fals.

Partidul, perceput ca apărătorul celor slabi, neputincioși și cu nivel de trai mai redus, nu știe că are în ogradă o comoară, fiindcă Liviu Pleșoianu vine în spate cu un bagaj valoros, fiind ”copilul” unei alte lumi, prospere și impregnate de dinamica inițiativei private în maxima ei splendoare liberală.

Băiat ”de Lacul Tei”, migrat ulterior în Băneasa, Liviu e fiul Ioanei Pleșoianu (acum Băiceanu), una din mâinile drepte de cursă lungă ale lui Dinu Patriciu și familiei lui, pe partea de business-uri imobiliare, cel puțin în intervalul 2004-2017, Ioana Pleșoianu a fost prezentă în mai multe afaceri construite de familia Patriciu (el, soția, fratele, fiica). O firmă co-deținută până în 2005 de mama lui Pleșoianu a fost în acea perioadă cenzor al Grupului Editorilor și Difuzorilor de Presă SA (avându-l președinte pe Sorin Roșca Stănescu). Totodată firma mamei lui Pleșoianu a fost și cenzor al societăților editoriale din jurul Ziua ale lui Sorin Roșca Stănescu și George Gaiță (miliardar complex, vânzător al unei vile în Primăverii la subpreț către mama lui Mircea Geoană). Mama tânărului PSD-ist a fost inclusiv parte într-o fuziune mai amplă de companii ale controversatului miliardar PNL-ist Dinu Patriciu, în cadrul căreia a fost absorbită și prima firmă privată înființată în România după revoluție. E vorba de Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare SRL.

Administrator al Astra Investiții Imobiliare, companie din componența căreia a făcut parte și mama lui Liviu Pleșoianu, a fost ales în 2007 Sorin Sebastian Potanc, audiat în 2016 de DIICOT în dosarul cunoscut ca ”Rompetrol 2”, anchetă vizând manipularea pieței de capital.

CONCLUZIE:

Mama lui Liviu Pleșoianu și-a asigurat ani buni veniturile de la unul din liderii marcanți ai PNL, o perioadă cel mai bogat român, dar și certat cu legea în cadrul mai multor dosare grele. De asemenea, mama politicianului PSD-ist și-a rotunjit în anii 2000 veniturile din colaborări contabile cu clienți ca firmele lui Sorin Roșca Stănescu (peste ani transformat în politician PNL și mai apoi în condamnat, în urma unei combinații pe bursă cu Dinu Patriciu, în cadrul dosarului cunoscut ca ”Rompetrol 1”). Cu atât mai admirabil și demn de respect, din perspectiva doctrinei social democrate e când un june ca Liviu Pleșoianu, crescut în sânul unei familii de succes, cu o mamă activă într-un mediu populat de spiritul liberal în forma sa cea mai pur-sânge, alege să fie portavocea valorilor sociale ale PSD.

P.S. Pe când era un anonim, Antena 3 a presimțit parcă că Liviu Pleșoianu urma să devină un cineva care va reprezenta cauza generală a (unei părți) a națiunii române. Vedetele postului l-au lăudat în timpul unui concurs pentru desemnarea celui mai frumos mesaj cu ocazia zilei de 1 decembrie 2015. Seva mesajului lui Liviu Pleșoianu, intitulat ”pledoarie pentru scepticism”, l-a făcut la acel moment pe Mircea Badea să declare: ”eu sunt fan”. În aceeași iarnă, în februarie 2016 Antena 3 l-a și premiat.

În toamna lui 2016 ”destinul” a confirmat ”mâna bună” a oamenilor de televiziune din trustul Intact, rezervându-i lui Pleșoianu un loc în ”atelierul de legi”, după chipul cărora se făurește România viitorului.

Odată ajuns în Parlament, Pleșoianu a ajuns, nu știu cum, șeful comisiei de anchetă a ”Alegerilor din 2009”, postură din care ”a urecheat-o de la distanță” pe Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, întocmai cum Kylo Ren l-a înțepat cu săbiuța laser pe dematerializatul old Luke. Pentru bilete la Star Wars- Ultimii Jedi, dați click aici, iar pentru trailer aici.

Pleșoianu s-a remarcat și prin îndemnurile pe jumate dojenitoare adresate PSD-iștilor să nu se mai sfiască să înalțe capul sus și să contra-demonstreze demni, ca răspuns la masele de români ce protestează împotriva amputării puterii Justiției. Mutilări de legi coordonate chirurgical de către coaliția condusă de Liviu Dragnea și de Călin Popescu Tăriceanu- prezumatul autor al bilețelului roz  . Bilețel care nu poate fi interpretat decât ca expresia iubirii prietenești purtate lui Dinu.

 

 

plesoianu psd

Liviu Pleșoianu în 2017, sub blazonul PSD sursa foto: Antena 3 

 

Dacă vrei să afli despre trecutul de afacerist al lui Șerban Nicolae, unul din membrii comisiei unde s-au creat legile antijustiție, o poți face aici

Dacă vrei să afli despre cum ”a fabricat la comandă o lege”, unul din corifeii luptei antijustiție, autorul OUG 13, Florin Iordache, o poți face aici

 

 

 

Cine sunt partenerii de afaceri ai lui Șerban Nicolae- omul care face legea în România. Ce legături sunt cu ”afacerea fregatelor”

Actualul lider al grupului parlamentar al PSD este perceput public ca unul dintre cei mai vocali susținători al controversatei reforme în curs a Legilor Justiției. În prima jumătate a lui 2017 el a fost chiar vârf de lance, din postura de președinte al Comisiei Juridice a Senatului, unul din incubatoarele febrile în care se metamorfozează la foc continuu forma ”optimizată” a legilor Justiției. Dat fiind că impactul activității sale e de profund impact pentru societate, am încercat să aflu câte ceva din trecutul său neștiut și să prezint informațiile în spațiul public.

Afis electoral

Studiindu-i trecutul, am descoperit că Șerban Nicolae a fost și om de afaceri și că partenera sa din una dintre firme e nepoata generalului care a negociat achiziția celor 2 fregate cumpărare de armata română de la compania britanică BAE Systems. Mai mult, partenera lui Șerban Nicolae a fost o perioadă directoarea unei firme care oferă piese de schimb și asistență tehnică fregatelor. Fără a putea stabili o relație de cauzalitate cu business-urile apropiate de domeniul militar ale fostei sale partenere de afaceri, politicianul Șerban Nicolae a manifestat în cel puțin trei situații o atenție deosebită pentru sensibilul domeniu militar și al securității naționale. Cel mai recent a făcut-o în acest an, în calitate de legislator implicat în eliminarea CSAT din numirea șefului DIPI. Anterior, în 2009, s-a ocupat de resuscitarea contractului EADS de securizare a frontierelor. Al treilea moment a fost în anii 2007-2008, când a fost membru al Comisiei de Apărare din Senat (2007-2008).

Contactat pentru un punct de vedere, senatorul Șerban Nicolae susține fără echivoc că nu o cunoaște și că nu a cunoscut-o vreodată pe fosta sa parteneră de firmă și administratoare timp de 2 ani a societății fondate în comun.

Aici și aici puteți citi pe larg momentele cheie din bio-ul lui Nicolae în care politicianul s-a intersectat cu domeniul securității naționale.

nicolae serban ion iliescu

Sursa foto: stirile online

Business-uri de mult uitate

Viața de afacerist a lui Șerban Nicolae s-a derulat în prima jumătate a anilor 2000, în paralel cu munca provocatoare de consilier prezidențial al lui Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni. De fapt afacerile și le începuse cu câteva luni mai devreme. În 13 iunie 2000 Șerban Nicolae intra ca asociat minoritar (7%) în firma Laborex SRL, având ca obiect de activitate ”Comerț cu amănuntul al articolelor medicale și ortopedice, în magazine specializate”. Cu o săptămână înainte de a intra în patronatul Laborex SRL, el înființa, alături de un grup de alți 3 asociați, compania Orion Corporation SA, tot cu profil pharma. Șerban Nicolae a rămas în acționariatul Orion până în 20 mai 2004. Printre cofondatori s-a numărat și ”personajul fără față” Annemarie Roxana Tudor (în prezent Miu). La acel moment Șerban Nicolae (5%) a fost numit cenzorul societății, iar partenera sa, Annemarie Roxana Tudor (10%), a fost numită administrator până în 2002, când a ieșit din societate. În 21 decembrie 2004 Șerban Nicolae ieșea și din Laborex SRL. Anii s-au scurs și fiecare dintre foștii asociați și-a urmat propriul drum. În timp ce fosta parteneră de business a lui Șerban Nicolae se asocia cu diverse personaje din industria de apărare sau prestatoare pentru industria de apărare, politicianul a urcat trepte în cariera din serviciul public, între anii 2007-2008 ajungând membru al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională.

în august 2009 numele Annemariei Roxana Tudor- fosta parteneră de business a lui Șerban Nicolae- apărea pomenit ca parteneră a soției lui Aurel Cazacu, pe atunci director general al Direcţiei Generale Industria de Apărare şi Probleme Speciale din Ministerul Economiei. Articolele de la acel moment care menționau numele Annemariei Roxana Tudor au fost publicate în contextul ”scandalului Desintco”, în care s-a ”făcut public” că Mircea Băsescu se asociase în firma Defence Security and Intelligence Co SRL (Desintco SRL) cu fiica generalului Aurel Cazacu.

aurel cazacu vice

Sursa foto: Vice

Unul dintre cei care au transformat știrea în ”bombă de presă” a fost Aurel Cazacu, prin declarațiile sale: ”Contractele de înzestrare a armatei au fost miza expoziţiei navale de la Constaţa, organizată în luna august de asociaţii lui Mircea Băsescu în firma Desintco… Era într-o anumită relaţie cu şeful statului şi reprezenta o garanţie pentru acei oameni vizavi de verticalitatea şi seriozitatea acelei manifestări”, conform The Money Channel.

Președintele Băsescu a declarat imediat după izbucnirea scandalului, că fratele său ar fi fost atras într-o capcană, aducând următorul argument în favoarea teoriei sale: ”În mod paradoxal şi foarte interesant, unul dintre asociaţii firmei se duce la televizor şi primul lucru pe care-l are de spus este că trebuie să-l ia pe fratele preşedintelui ca să ajungă mai uşor la Cotroceni. Mai sunt lucruri interesante cu această firmă, care întâmplător a ieşit de la Registrul Comerţului acum două zile şi imediat a fost prezentată la televiziune… Rămâne tot ce-am spus. Totul este valabil. Dar aceste lucruri interesante nu ştiu în ce categorie să le pun”.

În contextul aceluiași scandal, o explicație ”în afara tiparelor”, citată de presa vremii, a venit din partea PDL. Cităm un fragment dintr-un articol apărut în 23 august 2009 în ziarul Gândul: ”Scandalul Băsescu-Desintco a fost generat de social-democraţi, miza fiind distragerea atenţiei de la un „tun” de 300 de milioane de euro. Suma ar reprezenta suplimentarea contractului de securizare a frontierelor, încheiat cu EADS, în 2004, iar suplimentarea ar fi fost deja parafată prin semnătura social-democratului Şerban Nicolae, secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor”. Conform ziarului Gândul, informația ar fi fi fost lansată de Elena Udrea, unul din apropiații lui Traian Băsescu (n.r. doamna Udrea nu a răspuns solicitării noastre de a confirma/infirma acest aspect).

Scenariul implicării PSD în atragerea fratelui președintelui Băsescu într-o capcană menită să-l discrediteze sau să-i forțeze mâna în afacerea EADS, a fost negat la vremea respectivă de Șerban Nicolae (vezi reacția sa completă aici): „Probabil că doamna Udrea se consideră un agent excepţional al serviciilor secrete, dar livrează informaţii total eronate. Nu este vorba de o suplimentare. Am reanalizat, practic, Etapa I a contractului cu EADS şi am ajuns la o înţelegere, pe care abia urmează să o parafăm”. Contactat recent pe această temă, senatorul PSD a reiterat că nu știe ca PSD să se fi aflat în spatele vreunei conspirații anti-prezidențiale sau pro-EADS: ”Nu cunosc nicio implicare a PSD în lansarea „pe piață” a vreunui scandal; nu am fost implicat niciodată în lansarea „pe piață” a vreunui scandal; nu știu ce este „Desintco” și nici ce presupune ori la ce se referă chestiunea „scandalului Desintco”; nu am cunoștință de „majorarea contractului cu EADS” și nu dețin informații care să susțină o asemenea afirmație”.

Nu am găsit dovezi privind vreo legătură între renegocierea în 2009 a contractului EADS în mandatul lui Șerban Nicolae la șefia Departamentului Schengen și ”Scandalul Desintco”. Noi am descoperit doar că Annemarie Roxana Tudor, asociata din 2000-2002 a lui Șerban Nicolae, e de fapt nepoata lui Aurel Cazacu, cel care și-a împins fiica să intre în firma Desintco alături de Mircea Băsescu.

În plus, Lucian Pricină, alt asociat al Annemariei Roxana Tudor (nepoata lui Aurel Cazacu și partenera de afaceri a lui Șerban Nicolae), a fost asociat în Horse Bet SRL cu Teodor Sterian, patronul firmei de investigații private suspectat de procurori (desi a negat ) că ar fi spionat-o pe Elena Udrea la Paris în februarie 2014 și ar fi lansat apoi celebra colecție fotografică cu trio-ul de prietene Bica-Udrea-Topoliceanu în mijlocul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2014.

elena udrea paris.jpg

Singura implicare cunoscută a lui Șerban Nicolae în cazuri sensibile care l-au vizat pe Traian Băsescu a fost una oficială, din prisma calităților sale de membru în Comisia comună de anchetă ca urmare a propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României și Comisia comună de anchetă a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind cazul «Parcul Bordei». De asemenea Șerben Nicolae ar fi fost, conform surselor RC și referent al lui Ion Iliescu în ”Dosarul Flota”.

Șerban Nicolae nu o cunoaște pe nepoata lui Aurel Cazacu, desi au fost asociați

Fost șef al industriei naționale de apărare din intervalul 2005-2009, Aurel Cazacu, a declarat că nu îl cunoaște personal pe Șerban Nicolae- fostul partener de business al nepoatei sale și fost membru al Comisiei de Apărare din Senat (2007-2008)- și că nu a știut ca cei doi să fi derulat vreodată afaceri împreună.

La rândul său Șerban Nicolae e și mai categoric, susținând într-un punct de vedere care poate fi citit integral aici, că nici măcar nu o cunoaște pe Annemarie Roxana Tudor, cea împreună cu care a fondat Orion Corporation SA și care a fost administratoare a firmei în intervalul 2000-2002. Iată ce ne-a declarat senatorul referitor la asocierea cu Annemarie Roxana Tudor, nepoata boss-ului din industria de apărare, Aurel Cazacu: ”Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume”. De asemenea, senatorul a declarat că nu îl știe nici pe unchiul ei.

Prin toate răspunsurile sale referitoare la activitatea de businessman din prima jumătate a anilor 2000, Șerban Nicolae s-a delimitat întru totul de afacerile în care a fost implicat: ”În perioada 2000 – 2004 am fost solicitat de un bun prieten să intru în cele două firme ca acționar, în urma condiției ca pentru societățile pe acțiuni (SA), să fie minim trei acționari și un capital social de minim 25 milioane de lei (ROL). Participația mea nu a depășit 2,5 milioane de lei. Nu am ales eu domeniul de activitate; Nu am avut eu inițiativa constituirii acestor firme, nu am făcut niciodată afaceri și nici nu mi-am căutat asociați pentru cele două firme. Nici nu știu cine este cel de-al treilea acționar sau dacă au fost mai mulți decât numărul minim cerut de lege; Nu cunosc. Nu am avut atribuții de administrator și nu am fost implicat în actele de comerț ale vreunei firme; Nu cunosc dacă au derulat afaceri cu statul și nu am fost implicat în niciun fel în actele de comerț ale celor două firme. Oricum, nu am avut beneficii financiare sau de altă natură determinate de calitatea de acționar”.

Ceva din explicația lui Șerban Nicolae nu stă în picioare. Deși omul politic vorbește de cooptarea sa ”formală”, fiindcă era nevoie ca acționarii să ”dea la număr”, conform legii, cea de a doua firmă în care a intrat era deja înființată și nu era nicidecum SA, ci SRL, deci nu avea nevoie de un ”număr minim” de 3 acționari, SRL-urile având asociați, care puteau fi și mai puțini.

Nepoata negociatorului achiziției fregatelor în Guvernul Năstase, în echipa furnizorului de piese pentru fregate

Între 2006 și 2008 Annemarie Roxana Tudor, nepoata lui Aurel Cazacu, dar înregistrată în registrul companiilor din Marea Britanie cu altă data de naștere decât cea din buletin, a fost director/secretar al firmei IDS Operations LTD (fostă Integrated Defence Support LTD), înregistrată în Marea Britanie, controlată de consultanții politici români Dragoș Florin Moisescu și Călin Humă.

Conform informațiilor din 2017 de site-ul propriu, IDS Operations este furnizorul pieselor de schimb pentru fregatele T22R achiziționate de statul român în 2002 cu 116 milioane de lire sterline de la firma BAE Systems, în urma unui contract negociat din partea României de Aurel Cazacu. Vezi mai jos o captură foto de pe site-ul IDS Operations, unde firma declară că este furnizor de piese de schimb și suport tehnic pentru fregatele T22R:

furnizor de piese pentru fregate.png

Întrebat cum comentează prezența nepoatei sale în 2006-2008 în firma care acum oferă piese pentru fregatele a căror achiziție de către statul român o negociase chiar el în 2003, Aurel Cazacu ne-a declarat că e ”surprins” și că nu a avut ”cunoștință” de acest lucru, deși a recunoscut într-o declarație dată subsemnatului, că până prin anul 2005 le-a făcut personal câteva vizite la sediul lor din Cotroceni, celor de la IDS, respectiv lui Călin Humă.

Totodată, în directoratul IDS Operations LTD în aceeași perioadă cu mandatul nepoatei lui Aurel Cazacu, apare și numele unui afacerist abonat la contracte de furnizare pentru armată. E vorba de constănțeanul Constantin Chirametli, care a fost asociat în cadrul Gastrom Group SRL, despre ale cărei contracte cu MAPN a scris și presa constănțeană. Numai din 2007 până în 2011, am numărat 15 contracte de ”hrănire a personalului” încheiate de Gastrom Group SRL cu UM  01158, UM  01784, UM 01020, UM  01606, UM 02316, UM 01099, UM 01575, UM 01261 și UM 01010. Cea din urmă UM a încheiat cele mai multe contracte cu Gastrom Group. Societatea ajunsese să aibă în 2011 puncte de lucru în unități militare de la Mihail Kogălniceanu, Capu Midia, Brad, Feteși , Sibiu, Târgu Jiu, Breaza, Târgu Mureș, Turda, Craiova, Râmnicu Vâlcea și Brașov. Familia Chirametli a hrănit însă militari încă din 2002. Despre asta s-a și scris în presa locală. Atât nepoata lui Aurel Cazacu, cât și Constanin Chirametli au demisionat din firma britanică în aceeași zi, după cum se poate vedea aici și aici.

Consilier de parlamentar britanic din comisia de apărare, furnizor de piese pentru fregatele luate de la britanici

Călin Humă, patronul IDS Operations LTD, furnizorul de piese și asistență tehnică pentru cele două fregate, a fost consilierul unui controversat ex-parlamentar britanic, Mike Hancock, membru al ”Defence Select Committee” între 1999-2011, cei doi fiind chiar fotografiați împreună într-o vizită la Constanța, conform The Telegraph.

Humă a înființat mai multe societăți atât în UK, cât și în România cu profil militar, el ocupându-se, printre altele și de serviciile suport oferite bazei militare de la Mihail Kogălniceanu.

În două dintre firmele legate de numele lui Călin Humă, Indes Aviation SRL și Romanian Aerospace Centre of Excellence SRL (Aeropower Europe SRL), Călin Humă și l-a tras ca partener pe generalul de flotilă aeriană MAPN Laurențiu Simionescu. La aceeași adresă cu aceste firme, pe Str. Ștefan Mihăileanu, la nr 28, s-a deschis și IDS Operations LTD Hampshire Sucursala București SRL, firma pui a companiei britanice care a avut-o secretară pe Annemarie Roxana Tudor.

Prin companiile pe care le controlează, Călin Humă e reprezentant de vânzări al unor modele Bell Helicopters în România și în alte țări din regiune. Prin intermediul IDS Operations, Călin Humă oferă piese pentru mentenanța fregatelor scoase din uz de Marina Britanică și achiziționate de România la BAE Systems în urma unui contract negociat pentru partea română chiar de Aurel Cazacu.

Numărul de telefon mobil al lui Laurențiu Simionescu, asociatul consultantului politic Călin Humă, îl găsim și la coordonatele de contact ale site-ului Bridge2România. Aceasta e o inițiativă prezidată de Humă, menită să fie o interfață pentru facilitarea de contacte între companii medii și mici din UK și România.

calin huma foto.png

Pe lângă cele 3 numere de contact al Bridge2România, dintre care unul este al ex-generalului de flotilă aeriană Laurențiu Simionescu, se dau și trei adrese fizice de contact: una din Marea Britanie, alta din Constanța și încă una din București. Adresa din Capitală este a unei vile din Cartierul Cotroceni, ”Str Dr Ștefan Capșa nr. 11”. Vezi captura foto mai jos a site-ului Bridge, unde se văd punctele de contact:

casa capsa 11.png

Hub-ul de securitate națională transpartinică, înghesuit într-o vilă din Cotroceni

Imobilul din ”Str Dr Ștefan Capșa nr. 11” este locul unde niște avocați specializați în înființarea de firme au parcat aici sediile sociale ale firmelor unor ”personaje cheie” în securitatea națională a României postdecembriste. Iată-le:

Pe ”Str Dr Ștefan Capșa nr. 11” și-a avut sediul o perioadă și firma Șerban Vodă Tower SRL, fondată în 2007, care i-a avut co-asociați pe Marian Marius Dorin și pe Daniel Costea. Ultimul nominalizat este avocat partener în cadrul SCA Costea Jalba Popa & Asociatii, implicat în crearea și gestionarea birocrației mai multor firme cu sediul pe ”Str Dr. Ștefan Capșa nr. 11”.  Dorin Marian a fost consilierul prezidențial pentru apărare și siguranță națională al lui Emil Constantinescu (1996-2000), șeful Administrației Prezidențiale a României (2000) și ulterior șef al Cancelariei Primului Ministru Călin Popescu Tăriceanu (din iulie 2007). Numele lui Dorin Marian a fost vehiculat și în perchezițiile DNA din cadrul dosarulului ”EADS-Securizarea Frontierelor”. Anchetatorii au bătut la ușa lui Dorin Marian, după ce, împreună cu Cătălin Harnagea, fostul șef al SIE (1997-2001), a acordat ”consultanță” bine plătită companiei EADS în vederea obținerii contractului cu statul român.

Am descoperit indicii că Dorin Marian s-ar fi aflat într-o poziție prezumată de conflict de interese în legătură cu contractul de securizare a frontierelor. Asta deoarece din poziția de șef al Cancelariei Primului Ministru Călin Popescu Tăriceanu a contrasemnat alături de premier documente oficiale referitoare la contractul cu EADS, în contextul în care anterior derulase relații de business cu EADS. Menționăm că în preajma numirii ca ”mână dreaptă” a lui Tăriceanu Dorin Marian apucase să scape de părțile sociale deținute în firma care prestase consultanța pentru concernul militar, cedându-le către același Daniel Costea (avocatul specializat în înființarea de firme, de pe Str. Dr. Ștefan Capșa Nr. 11). Practic, constatăm că atât Dorin Marian (implicat în afacerea EADS) cât și Cătălin Humă (implicat în mentenanța fregatelor), și-au avut sediile pe ”Str Dr Ștefan Capșa nr. 11”.

Ex-partenera de business a lui Șerban Nicolae a făcut afaceri și cu nașa lui Tăriceanu. Annemarie Roxana Tudor e cofondatoare, în aprilie 2003, a societății L’Anau International SRL. În 2006 ea și-a cedat participația din L’Anau către Eta Trading SRL, firma soților Nicolae și Laura Rotileanu. Aceștia au fost nașii de cununie ai cuplului Ioana-Călin Popescu Tăriceanu. Cunoscut AGA-man, Nicolae Rotileanu a fost în 2005-2007 consilier personal al ministrului finanțelor, Sebastian Vlădescu, iar în 2008 a fost numit consilier personal al premierului Tăriceanu.

Legăturile casei de avocatură din Str. Dr. Ștefan Capșa Nr. 11 cu lumea epoleților nu sunt singurele. Soția avocatului Daniel Costea, Mihaela-Florentina Costea (și totodată administratoarea pentru o vreme a firmei Șerban Vodă Tower SRL a lui Dorin Marian), împreună cu o colegă de-a soțului ei, au reprezentat în 2009 în relația cu ONRC firma TMS România SRL a Vioricăi Dobrițoiu, soția generalului Corneliu Dobrițoiu, sef al Directiei Integrare Euro-Atlantica si Relatii Militare Internationale din MApN (2000-2004), numit în 2004 șef al Departamentului de Integrare Euro-Atlantică și Politică de Apărare, devenit în 2006 pentru scurtă vreme locțiitor al ministrului Apărării și în 2012 ministru plin în Guvernul Ponta 1.

Clasarea în 2009, atât în Marea Britanie, cât și în România, a achiziției fregatelor din 2003 e posibil să se fi făcut în pripă, dacă ținem cont de noile informații, în care vedem că ruda negociatorului contractului de achiziție, a avut legături cu firma care livrează piesele și asistența tehnică pentru fregate. Și nu e de neglijat nici că furnizorul pieselor pentru fregate e fostul asistent al unui controversat politician britanic, care a făcut parte dintr-una din comisiile de apărare ale Parlamentului Britanic.

Vezi aici cu ce alte nume din industria de apărare a făcut afaceri nepoata lui Aurel Cazacu.

Vezi aici ce alți tovarăși de afaceri a mai avut Șerban Nicolae.

Vezi aici cine e posibil să fie prietenul care l-a introdus în firme ”în orb” pe Șerban Nicolae.

Pentru a putea avea o imagine echilibrată și nedistorsionată asupra senatorului Șerban Nicolae, aici puteți citi punctul integral punctul său de vedere. 

 

 

 

 

 

 

 

 

Link

BD:  În ce context ați ajuns să intrați în structura de proprietate (asociere, acționariat) a acelor firme? de ce ați ales domeniul medical?”

 

Șerban Nicolae: afaceri și nici nu mi-am căutat asociați pentru cele două firme. Nici nu știu cine este cel de-al treilea acționar sau dacă au fost mai mulți decât numărul minim cerut de lege.

 

BD: Ce tip de activități s-au derulat prin acele societăți?”

 

Șerban Nicolae: Nu cunosc. Nu am avut atribuții de administrator și nu am fost implicat în actele de comerț ale vreunei firme.

 

BD: Au făcut afaceri cu statul? dacă da, enumerați vă rog cu ce entități vă amintiți că au avut contracte?

 

Șerban Nicolae: Nu cunosc dacă au derulat afaceri cu statul și nu am fost implicat în niciun fel în actele de comerț ale celor două firme. Oricum, nu am avut beneficii financiare sau de altă natură determinate de calitatea de acționar.

 

BD: Care a fost relația dvs cu dna Tudor Annemarie Roxana? în ce context ați cunoscut-o și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu aceasta?

 

Șerban Nicolae: Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume.

 

BD: Care a fost relația dvs cu dna Dana Mihaela Pop? în ce context ați cunoscut-o și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu aceasta?

 

Șerban Nicolae: Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume.

 

BD: Care a fost relația dvs cu dna Elena Udrea? în ce context ați cunoscut-o și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu aceasta?

 

Șerban Nicolae: Am cunoscut-o pe doamna Elena Udrea în anul 2005, la Palatul Cotroceni, cu ocazia întâlnirii lui Traian Băsescu cu membrii primei delegații de europarlamentari observatori români. Nu s-a derulat nicio relație. Ne-am întâlnit de cel mult 3-4 ori, doar în cadrul unor emisiuni televizate dedicate dezbaterilor politice și tot de vreo câteva ori în Parlament, cu ocazia ședințelor comune ale camerelor, în mandatul 2012-1016. Nu am vorbit niciodată la telefon nu am avut niciodată numărul telefonului pe care îl folosește sau îl folosea) și nu-mi amintesc să ne fi întâlnit vreodată în vreun alt loc, public ori privat.

 

BD: Care a fost relația dvs cu dl Călin Humă? în ce context l-ați cunoscut și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu acesta?

 

Șerban Nicolae: Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume.

 

BD: Care a fost relația dvs cu dl Aurel Cazacu? în ce context l-ați cunoscut și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu acesta?

 

Șerban Nicolae: Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume.  Dacă este vorba de persoana al cărei nume a apărut în spațiul public legat de anchete privind comerțul cu armament și relația cu frații Băsescu, precizez că nu l-am cunoscut personal și nu am avut nici un fel de relație cu acesta.

 

BD: Care a fost relația dvs cu dl Decebal Ilina? în ce context l-ați cunoscut și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu acesta?”

 

Șerban Nicolae: Dacă este vorba de generalul Decebal Ilina care a condus structura de informații a M.Ap.N., precizez că nu-mi amintesc să-l fi cunoscut personal vreodată. Nu exclud întâlniri, cu ocazia unor evenimente publice (cel mai probabil, în timpul mandatului meu de consilier de stat al Președintelui României), dar sigur nu au existat întâlniri cu caracter privat sau vreo relație privată a mea cu domnul Ilina.

 

BD: Este adevărat că PSD sau dvs personal ați fi fost implicat în lansarea „pe piață” a scandalului Desintco, pentru a forța mâna/distrage atenția de la majorarea contractului cu EADS?

 

Șerban Nicolae: Această întrebare nu are nici cap nici coadă, dar conține mai multe afirmații implicite. Să le luăm pe rând:

– nu cunosc nicio implicare a PSD în lansarea „pe piață” a vreunui scandal;

– nu am fost implicat niciodată în lansarea „pe piață” a vreunui scandal;

– nu știu ce este „Desintco” și nici ce presupune ori la ce se referă chestiunea „scandalului Desintco”;

– nu am cunoștință de „majorarea contractului cu EADS” și nu dețin informații care să susțină o asemenea afirmație;

În acest context, sensul expresiilor “pentru a forța mâna/distrage atenția” îmi scapă complet.

 

BD: Aveți o relație de afinitate cu dl Cătălin Voicu? Dacă nu, care e relația dvs cu acesta? În ce context v-ați cunoscut? Ce v-a apropiat?

 

Șerban Nicolae: Nu am o relație de afinitate cu domnul Cătălin Voicu. Suntem prieteni. L-am cunoscut în anul 2001, după numirea mea în funcția de consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale. Domnul Voicu era consilier și lucra în subordinea domnului Dumitru Iliescu, consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale. Suntem de vârste apropiate și ne-am întâlnit de mai multe ori, cu diverse ocazii. Am fost unul dintre avocații săi, în procesul în care au mai fost implicați Costel Cășuneanu și Marius Locic, dar numai până în decembrie 2012 când am obținut un nou mandat de senator, înainte de sentința definitivă din proces. Ne-am revăzut ocazional de câteva ori, după eliberarea acestuia.

 

BD: În ce context ați optat pentru șefia Departamentului Schengen? De ce ați vizat acel departament și nu altul?

 

Șerban Nicolae: Nu am vizat Departamentul Schengen și nu am optat pentru șefia acestuia. Propunerea și decizia au apărut într-o ședință a conducerii PSD, chiar mai înainte de a fi consultat. De altfel, între decizia politică și numirea propriu-zisă au trecut circa două luni.

 

BD: În ce context l-ați cunoscut pe dl Constantin Samson, nașul dvs din a doua căsnicie? Care sunt relațiile dvs cu acesta?

 

Șerban Nicolae: L-am cunoscut pe domnul Samson în contextul în care s-a căsătorit cu o rudă de-a mea, din Azuga. El și soția sa sunt nașii de căsătorie ai soției și ai mei, precum și nașii de botez ai copiilor noștri.

 

BD: Legat de societatea dvs de practicieni în insolvență, cum comentați implicarea ei în insolvența Merkur Casino? În ce context a ajuns să lucreze pentru dânșii?

 

Șerban Nicolae: Implicarea societății de practicieni în insolvență la care am fost, după caz, asociat unic sau asociat fondator, în insolvența diverselor societăți a fost legală, potrivit normelor în vigoare. Implicit, și în cazul Merkur Casino. Societățile de insolvență nu lucrează pentru societățile la care sunt administrator judiciar/lichidator judiciar, fiind propuși de adunarea creditorilor și confirmați de instanța de judecată. Activitatea societăților de insolvență, implicit a practicienilor în insolvență este reglementată legal și de desfășoară în limitele stricte ale dispozițiilor normative și ale măsurilor dispuse de judecătorul sindic

 

BD: Dat fiind că e un subiect proaspăt lansat azi, cum comentați afirmațiile din presă referitoare la exprimarea dvs față de colega de Parlament, doamna Cosette Chichirău?”

 

Șerban Nicolae: Nu comentez acele afirmații de presă și nici alte aspecte legate de aceeași chestiune mai mult decât am făcut-o deja în spațiul public.

 

BD: Dar declarația referitoare la folosirea lanternelor din abonamentul Parlamentului?

 

Șerban Nicolae: Dacă e vorba de declarațiile presei, nu comentez. Dacă e vorba de declarații ale mele, întrebarea, să nu vă supărați, e stupidă. Nu am făcut nicio declarație privind „folosirea lanternelor din abonamentul Parlamentului”. Am făcut o declarație care are  ceva legătură și știu la ce vă referiți. Am publicat pe contul meu de Facebook, înregistrarea video a acelei declarații. Iar comentariile au amuțit brusc. E suficient să vă spun că nimeni, dar absolut nimeni din cei care se găseau atunci în sala plenului reunit al Camerelor nu a înțeles că îmi puneam problema că lanterna telefonului consumă din abonamentul acestuia. S-a râs și s-a aplaudat (din partea majorității), s-a protestat (din partea opoziției), dar nu s-a înțeles ceea ce unii au preluat ca știre, adică o glumă făcută a doua zi de o publicație on-line cu pretenții de umor.

 

BD: Considerați că ati plagiat in lucrarea de doctorat și în cele două volume menționate in primăvară de RL?

 

Șerban Nicolae: Nu și nici nu se pune problema.

 

BD: Cum arată, în viziunea dvs o Românie cu mecanisme care încurajează cinstea clasei policie, contractele atribuite pe bază de profesionalism și eficiență, apărarea și sporirea patrimoniului statului, prosperitate pentru cetățeni, libertate de expresie și o presă de calitate, încurajarea valorilor, descurajarea infracționalității, șanse egale la succes pentru toată populația României, sau cel puțin egale cu ale clasei politice?

 

Șerban Nicolae: Aceasta nu e doar o întrebare, iar o expunere pe o asemenea temă e mult prea amplă pentru ceea ce-mi solicitați acum. În orice caz, eu cred într-o Românie educată, o Românie din care sărăcia poate fi eradicată și o Românie condusă de patrioți. Acestea ar constitui baza celorlalte. Nu cred că clasa politică este un organism distinct de societate și nici că este un corp compact din care fac parte doar persoane cu viziune, comportament și interese comune. Ca parlamentar am propuneri concrete în materie legislativă care privesc „cinstea clasei politice”, „apărarea și sporirea patrimoniului statului” și libertatea de expresie. Nu cred că există vreun domeniu de interes public în care să pot face ceva de unul singur și sigur există semnificative forme de blocaj și manipulare împotriva acțiunilor mele. Nu am fost obligat să-mi asum obligații publice și nu am ocupat funcții de demnitar pentru ca să am un loc de muncă. Sunt avocat de peste douăzeci de ani și mi-am desfășurat această profesie cu maximum de onestitate și profesionalism, fără să am contracte cu statul ori cu firme cu capital de stat. Apropo, am devenit avocat cu aproape cincisprezece ani înainte să fiu „șoferul lui Voicu”. Tot înainte de acest moment atât de drag unora din cei care mă înjură, am mai fost consilier de stat, ministru, senator și șef al departamentului Schengen, deținând funcții de demnitar cu ani buni înaintea domnului Cătălin Voicu. Sunt convins că știți bine toate aceste lucruri. N-am vrut decât să le reamintesc.

 

BD: Care e cel mai mare bine care s-a întâmplat în România după 1989? Care e cel mai mare rău?

 

Șerban Nicolae: Mi-e greu să fac clasamente pe asemenea considerente. Totuși, fără a stabili o ordine anume, după 1989, consider că au fost momente cruciale intrarea României în Consiliul Europei în 1993, ce a deschis cetățenilor români calea către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și a consacrat România ca țară care garantează respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și democrația pluralistă, finalizarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, în 2004, cu beneficiile aduse prin finanțarea proiectelor de dezvoltare a țării și deschiderea pieței europene a muncii pentru români și intrarea României în NATO, în 2004, ca garanție a integrității noastre teritoriale și a apărării țării.

 

BD: Cum ați ajuns în PSD, în ce an, cine v-a adus și de ce îmbrățișați doctrina social democrată?

 

Șerban Nicolae: Nu m-a adus nimeni vreodată în vreun partid și o asemenea prezumție mi se pare ineptă. În perioada martie 1990 – aprilie 1992 am fost membru al Frontului Salvării Naționale. În aprilie 1992 am devenit unul dintre fondatorii Frontului Democrat al Salvării Naționale, fiind și ales în conducerea centrală a formațiunii, fiind și candidat (pe loc neeligibil) la alegerile pentru Camera Deputaților în același an. Prin fuziuni succesive, păstrez continuitatea calității de membru de partid din 1992 și până în prezent. Nu pot spune că îmbrățișez doctrine. Chiar și așa, doctrinele, ca și viața, presupun dinamică, evoluție și actualizare. Eu împărtășesc valori și principii, nenegociabile și imuabile, cum sunt libertatea, patriotismul, dreptatea, justiția socială și multe altele.

 

 

BD: Care sunt publicațiile românești pe care le apreciați cel mai mult și cele pe care le considerați că fac rău publicului cititor? Aceeași întrebare referitor la posturile TV și de radio.

 

Șerban Nicolae: Nu fac asemenea clasamente și nici nu cred în judecăți absolute. Urmăresc multe publicații și posturi de radio și televiziune, încercând să-mi păstrez capacitatea de a discerne printre interese și motivații și de a extrage informații și analize utile.

 

BD: Care sunt personalitățile României pe care le admirați cel mai mult? Dar cele pe care le desconsiderați?

 

Șerban Nicolae: Nici aici nu am clasamente. Nu cred că există oameni eminamente admirabili și nici oameni eminamente insuportabili. Nu obișnuiesc să fac pe judecătorul și nici nu am raționamente extreme. Încerc să iau ca modele acte și fapte, nu persoane. Iar aici nu am prejudecăți, încercând să fiu cât mai obiectiv și mai corect informat.

 

BD: Dacă n-ați fi făcut politică și avocatură (cu tot ce vine la pachet…cadru didactic univeristar, practician în insolvență etc) ce v-ați fi dorit să faceți?

 

Șerban Nicolae: Nici avocatura și nici politica nu le fac împotriva dorințelor mele. Dacă mi-aș fi dorit să profesez altceva, aș fi încercat altceva. Mi-aș fi dorit să pot călători mai mult, mai ales că până în 1989 nu mi se permitea ieșirea din țară pe motiv de rude în străinătate.

 

BD: Antepenultima întrebare: Ce e justiția? (pt Șerban Nicolae juristul și făuritorul de legi)

 

Șerban Nicolae: E greu și chiar riscant să dau o definiție originală. Cred că este (sau ar trebui să fie) instrumentul convențional necesar protejării valorilor comune ale societății. Ultima ratio pentru fiecare cetățean și pentru comunitate în ansamblu față de orice vătămare a drepturilor, libertăților și intereselor legitime.

 

BD: Penultima întrebare: Ce e libertatea? (pt acel Șerban Nicolae care a participat la Revoluție)

 

Șerban Nicolae: O condiție vitală pentru viața fiecăruia dintre noi. Nu e singura și nu e nici suficientă. Dar este o valoare indispensabilă, nenegociabilă și fără trepte valorice sau grade de comparație. Una dintre acele valori care merită și justifică sacrificiul personal.

 

BD: Ultima întrebare: Ce sunt oamenii? (pentru acel Șerban Nicolae căruia îi place, așa cum ați scris pe blog, între oameni)

 

Șerban Nicolae: Toți cei care prin acte și fapte justifică o asemenea definiție. Fără criterii de aspect, avere, funcție, opțiuni individuale etc. Majoritatea covârșitoare a celor ce mă înconjoară merită, în opinia mea, să fie numiți astfel. Mă simt bine între oameni și caut ca sentimentul să fie reciproc.

 

M-aș bucura, întrucât nu ne cunoaștem personal, să nu aveți idei preconcepute în ceea ce mă privește și să realizați un demers onest și de care să nu vă rușinați.

 

O zi bună

 

Link

Nu am reușit să aflăm de la Șerban Nicolae care dintre acționarii din Orion Corporation și Laborex e cel care l-a atras din prietenie în firme, însă putem bănui, dat fiind că unul din numele prezente în ambele societăți este Constantin Buric. Acesta a fost asociat în cadrul Ergol Trading SRL cu Georgeta Tache, rudă cu Ștefan Tache, soțul Sandei Ladoși. Cuplul Tache-Ladoși este cercetat de DIICOT pentru mai multe infracțiuni din domeniul financiar, iar Ștefan Tache a fost implicat și în trecut în evaziune fiscală. Fiica lui Buric, a creditat la începutul anilor 2000 firma Usedco Trading SRL, primind garanții o parte din acțiunile Cochet SA Sibiu. În acea perioadă Usedco Trading SRL era creditată și de controversatul om de afaceri Dumitru Creștin. Constantin Buric, tovarășul de afaceri al lui Șerban Nicolae din anii 2000, s-a asociat în cadrul Viatech Solutions SRL și cu Răzvan Ionescu, fost șef al tineretului PDSR la nivel național până în 2001 și fost președinte al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Camera Deputaților în legislatura 2000-2004. Ionescu a fost căsătorit cu șefa de cabinet a lui Adrian Năstase din perioada când acesta era ministru de externe.

Link

Trecerea anilor a făcut ca o parte din partenerii de afaceri ai lui Șerban Nicolae să aibă o evoluție care i-a adus sub lupa publică, prin vocea presei. O parte din tovarășii politicianului s-a constatat că sunt personaje conectate la rețele de business influente pe malurile Dâmboviței, care au derulat contracte sau activități cu impact negativ direct asupra resurselor și activelor patrimoniale ale statului român.

Pe lângă nepoata lui Aurel Cazacu, omul care a controlat ani buni industria de apărare a României, Șerban Nicolae l-a mai avut ca partener pe Dan Radu Rizescu, cel care a fost consilierul cel mai de încredere al lui Sorin Oprescu la PMB, posesorul unei declarații de avere cu scris aproape ilizibil.

Un alt partener de afaceri al lui Șerban Nicolae, pe care politicianul a declarat că nu o cunoaște, a fost Dana Mihaela Pop, sora milionarului Sorin Stănescu, pe domeniul de vânătoare al acestuia a poposit în primăvara acestui an fiul celui mai puternic om al Planetei, Donald Trump Jr. Despre Sorin Paul Stănescu se știe că a fost partenerul lui Dorin Cocoș în Piețe Grup SA și că ulterior privatizării Institutului Pasteur, afaceristul a preluat o suprafață de teren de 100 ha în București, pentru care a plătit statului român la mijlocul anilor 2000, în plin boom imobiliar, suma incredibilă de doar 2 euro/mp. În aceeași perioadă febrilă Sorin Paul Stănescu a fost asociat în firma Big Game SRL, cu sediul social în incinta Institutului Pasteur, împreună cu Emanuel-Corneliu Dobronăuțeanu, unul din stăpânii pieței duty-free-urilor (Euroavipo), și patron al Murfatlar, numele său fiind pomenit în cea mai mare evaziune fiscală din domeniul agro-alimentar, de 600 milioane lei.

Nicolae l-a avut asociat în Orion pentru o scurtă perioadă (până în 2001) și pe Dan Nicolae Bușcu. Peste ani Bușcu a ajuns director general al Institutului Național al Patrimoniului (subordonat Ministerului Culturii) în cadrul Guvernului Boc. Ulterior, Dan Nicolae Bușcu a fost pus director gestionare fonduri în cadrul CNADNR în același Guvern Boc și mai apoi director general al Companiei Naționale de Investiții.

Cât timp Șerban Nicolae a fost acționar/asociat în companiile Orion Corporation SRL și Lencont SRL, cenzor a fost Lencont SRL. Incidental, aceeași societate de contabilitate este întâlnită și într-o serie de firme ale grupării Petrache-Bittner-Cocoș, cum e cazul Telemedica SA sau Eurodelta Travel Filiala Maliuc SRL. Compania și-a deschis și un punct de lucru cu al cărui domeniu de activitate era ”fabricarea produselor farmaceutice de bază”.Sediul filialei FIlipeștii de Pădure a Orion Corporation SA a fost în cadrul Muntenia SA, una din societățile controlate de Sorin Stănescu, cel care l-a adus pe fiul lui Donald Trump în România Ulterior Orion Corporation a ajuns sub controlul apropiaților milionarului. Cealaltă societate, Laborex SRL, l-a avut printre fondatori pe Liviu Severin Nedelcu, a cărui ieșire din firmă a coincis cu entry-ul lui Șerban Nicolae. Nedelcu este un om de afaceri din domeniul turismului, care peste ani, s-a făcut remarcat prin contracte castigate de DAL Travel SRL cu diverse instituții ale statului român, o parte dintre acestea devenind și subiecte de presă (vezi aici și aici). Inclusiv în perioada când actualul șef al lui Șerban Nicolae din de Comisia Juridică, Robert Cazanciuc, a fost ministru, Ministerul Justiției a acordat 5 astfel de contracte către fondatorul firmei din patronatul căreia a făcut parte și Șerban Nicolae.

 

Link

Partenera lui Șerban Nicolae din cadrul Orion Corporation, Annemarie Roxana Tudor s-a asociat și cu alți grei care gravitează în jurul industriei de apărare. De pildă în Romsa Cod 3G SRL l-a avut asociat pe Constantin Bodin, un cadru militar vârstnic, care a fost plasat în CA-urile mai multor fabrici de armament ale statului român: Electromecanica Ploiești SA, Fabrica de Pulberi SA, Compania Națională Romarm SA- Filiala SC Uzina de Produse Speciale Dragomirești. Bătrânul partener de afaceri al Annemariei Roxana Tudor trebuie să fie un personaj foarte special, din moment ce a fost pus președinte al CA-ului în 2013, în ciuda vârstei de 85 de ani la acel moment, fiind menținut în funcție până în 2017, la venerabila vârstă de 89 de ani.

Tot în Romsa Cod 3G, Tudor Annemarie Roxana, l-a avut coasociat și pe Ion Danciu, nepotul generalului Decebal Ilina. Apropiat al lui Aurel Cazacu, generalul Ilina a fost ofițer DIA înainte de Revoluție și mai apoi șef al Direcției Contraspionaj Militar (1992-1993), șef al Departamentului de Informații a Armatei (1991-1992 și 1993-1997), șef al Departamentului Înzestrare și Servicii în cadrul MApN (1998-2000) și secretar de stat pentru Industria de Apărare în Ministerul Industriei și Resurselor (2001-2005). Decebal Ilina și Ion Danciu, l-au avut coasociat în cadrul Total Consulting& Trading Grup SRL și pe Gheorghe Nemțanu, fost director al CN Romarm.

Annemarie Roxana Tudor, i-a avut asociați în Romsa Cod 3G și pe Constantin Filip (membru în CA-ul UM Sadu) și Bogdan Diaconescu, ultimul fiind la rându-i asociat în Agenția Rom Vamal SRL cu nevasta lui Vasile Lincu, controversatul președinte al Sindicatului National al Polițiștilor și Vameșilor ”Pro Lex”.

De asemenea, Annemarie Roxana Tudor, fosta parteneră a lui Șerban Nicolae, s-a asociat în 2005 în cadrul City Management SRL și cu Sidonia Petruța Tatoiu, soția milionarului Dan Tatoiu. În a doua parte a anilor 2000, RAFO Onești ajunsese să fie datoare cu 8,7 milioane euro către compania lui Dan Tatoiu, Interlink Energy, după ce aceasta achiziționase creanțele de la offshore-urile Interlink Overseas Corporation LTD din Insulele Guersney și Interlink Overseas Trading LLP din Delaware. Firma din Guersney îl avusese reprezentant în 2003 pe Yoav Stern, vecinul de imobil al mamei lui Adrian Năstase.

Link

În perioada când l-a consiliat pe președintele Iliescu, Șerban Nicolae l-a cunoscut și pe prietenul său de mai târziu, generalul SPP Cătălin Voicu, despre care ne-a declarat: ”Suntem prieteni. L-am cunoscut în anul 2001, după numirea mea în funcția de consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale. Domnul Voicu era consilier și lucra în subordinea domnului Dumitru Iliescu, consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale. Suntem de vârste apropiate și ne-am întâlnit de mai multe ori, cu diverse ocazii. Am fost unul dintre avocații săi, în procesul în care au mai fost implicați Costel Cășuneanu și Marius Locic, dar numai până în decembrie 2012 când am obținut un nou mandat de senator, înainte de sentința definitivă din proces. Ne-am revăzut ocazional de câteva ori, după eliberarea acestuia”.

Dincolo de prietenia care-i leagă, cei doi politicieni, ex-senatorul Cătălin Voicu și senatorul Șerban Nicolae, au dovedit că au și o preocupare comună numită DIPI (DGIPI). Jurnaliștii de la Rise Project- într-o investigație intitulată ”Serviciul lor secret”, din luna iulie 2017 dedicată încercărilor coaliției majoritare din Parlament de preluare a controlului serviciului secret al Ministerului de Interne- au sesizat că Șerban Nicolae ar fi tras sforile în mod obscur pentru modificarea modului de numire a șefului serviciului secret al MAI, în sensul eliminării CSAT din procedura de numire a șefului DIPI și trecerea acestei numiri sub control politic.

 

Link

În urmă cu 8 ani, Șerban Nicolae a făcut parte din Guvernul României, ocupând unul din cele mai ”fierbinți” fotolii din cadrul MAI, acela de șef al Departamentului Schengen, cu rang de secretar de stat.

În 2013, într-un dialog în contradictoriu purtat cu premierul Emil Boc, Șerban Nicolae a explicat cum a ajuns secretar de stat la MAI în 2009, în cadrul Guvernului de coaliție PDL-PSD: ”Am acceptat să fiu șeful Departamentului Schengen din Ministerul de Interne, pentru că habar n-aveați ce însemna integrarea în Schengen și pentru că era jale”.

Versiunea lansată de Emil Boc în timpul dialogului contondent cu Șerban Nicolae a fost că politicianul PSD chiar și-a dorit postul de șef al Departamentului Schengen: ”Lingeai uşile şi clanţele de la Palatul Victoria ca să intri în guvern. Lingeai clanţele de la mine la cabinet” .

Într-un răspuns remis României Curate, Șerban Nicolae este mai nuanțat, acesta explicând că numirea sa în fruntea Departamentului Schengen a fost una pur politică și nu a fost căutată de el: ”Nu am vizat Departamentul Schengen și nu am optat pentru șefia acestuia. Propunerea și decizia au apărut într-o ședință a conducerii PSD, chiar mai înainte de a fi consultat. De altfel, între decizia politică și numirea propriu-zisă au trecut circa două luni”.

Pe pagina proprie de internet, Șerban Nicolae și-a prezentat realizările din scurtul mandatul de 6 luni la șefia Departamentului Schengen: ”Experiența aceasta, scurtă ce-i drept, a fost extraordinară. Am renegociat contractul privind securizarea frontierei de stat încheiat cu EADS, cea mai mare corporație din Europa, am participat la reuniunile Consiliului European pentru Justiție și Afaceri Interne și mi-am pus semnătura pe gestiunea a sute de milioane de euro. Trăgând linie, a fost poate cea mai intensă activitate într-o funcție de demnitate publică. Cu toate acestea, nici aici nu am trecut neobservat și sunt ținut minte de lucrătorii din acest complex sistem. Mă mândresc și cu faptul că numele meu nu a fost niciodată implicat în vreun scandal public și nu am fost vizat de anchete penale de corupție ori de fraude. După demisia de la Ministerul de Interne am revenit în avocatură, în 2010”.