Metafora Președintelui Comisiei Monumentelor Naturii despre activitatea Romsilva în Parcurile Naționale: ”Am un soț foarte bun, îmi aduce bani… și din când în când mai merge la curve”

Opoziția vehementă a Romsilva față de Planul de Management al Parcului Național Cheile Nerei Beușnița realizat de o echipă de cercetători, este motivată de faptul că RNP-ului i se reduce libertatea de tăiere a arborilor din aria protejată. Metodele prin care Romsilva a încercat stoparea Planului de Management benefic pentru natură, dar răvășitor pentru ”conturile Romsilva” sunt numeroase.

Una din ele a fost contestarea ”votului de avizare” a Planului, exercitat în 2015 de Consiliul Științific al Parcului Național. Romsilva a încercat punerea sub semnul întrebării a obiectivității unora din membrii Consiliului Științific care a avizat Planul de Management care prevede diminuarea suprafețelor ce pot fi tăiate cu drujba în Parcul Național Cheile Nerei. Atitudinea de contestare a activității Constiliului Științific propagată de Romsilva, a fost însușită de secretarul de stat Traian Lascu într-un document oficial. Acesta a negat în fața Ministrului Mediului că și-a însușit așa ceva. După ce i s-a atras atenția că a semnat acel document, care are și ștampila Secretarului de Stat, Lascu a admis că a transmis documentul, dar că el nu reprezintă opinia sa, ci doar a fost o curea de transmisie a ofurilor Romsilva. În aceeași zi în care Secretarul de Stat Traian Lascu critica Consiliul Ștințific care a ”avizat” Planul de Management pro-natură, același Lascu semna un Ordin de Ministru prin care desființa vechiul Consiliu Științific, numind unul nou, cu o componență propusă de Romsilva. În noul Consiliu Științfic a fost pusă și o subalternă a lui Traian Lascu, de la Ministerul Mediului. Miza a fost convocarea unei ședințe în care noii membri să ”voteze” o altă formă a Planului de Management, modificată unilateral de Romsilva, prin mărirea suprafețelor ce pot fi defrișate, comparativ cu ce propuseseră cercetătorii. În ciuda dovezilor de implicare scrise ”negru pe alb”, secretarul de Stat Lascu a declarat că el e ”neutru” și nu se implică de partea Romsilva. La fel a declarat și Ministrul Mediului, căruia subsemnatul i-am cerut să ia poziție față de toate tertipurile aplicate în ultimul an de către Romsilva pentru a diminua zonele de protecție intergrală și strictă din Parcul Național Cheile Nerei Beușnița.

Subsemnatul am încercat să intru în posesia CV-urilor membrilor ”proaspăt numiți” în Consiliul Științific al Parcului Național, pentru a le măsura ”meritele academice” și ”realizările științifice”. Am cerut Administrației Parcului Național Cheile Nerei să ne pună la dispoziție aceste CV-uri. Deși era la birou, directorul Parcului, Vasile Constantin, fost consilier local UNPR într-o comună din zonă, declarat incompatibil de ANI, le-a cerut subalternilor să spună că ”e pe teren”. Ulterior între angajații Administrației Parcului a izbucnit o ceartă ca-n filme, aceștia pasându-și receptorul de la unul la altul, până când a ajuns la IT-ista Parcului Național, cunoscută în rândul angajaților ca ”cumătra” șefului Parcului. Până la acest moment Administrația Parcului nu ne-a pus la dispoziție CV-urile ”savanților” propuși de Romsilva să voteze decizii privind soarta Parcului.

În paralel ne-am adresat și Comisiei Monumentelor Naturii de pe lângă Academia Română, solicitând CV-urile anonimizate (adică fără adresă, telefon, data și locul nașterii, ci doar cu școlile absolvite, lucrările de cercetare efectuate și operele publicate) noilor membri ai Consiliului Științific. Comisia Monumentelor Naturii a refuzat să ni le pună la dispoziție, motivând că nu sunt date publice. Îl cităm: ”Un CV constituie proprietatea intelectualã a persoanei în cauză, și doar aceasta decide cui îl transmite, dacă îl publică pe internet sau în ziar, cu un cuvânt dacă îl face public”.

Un reputat președinte de Consiliu Științific, cu o activitate internațională de valoare incontestabilă, a declarat pentru subsemnatul că de fapt numele Academiei Române este folosit ca paravan pentru plasarea în aceste consilii științifice la toate Parcurile Naționale din țară, a unor personaje care nu au statura academică necesară. Am fost rugați să îl cităm fără a-i da numele, pentru a-l proteja de eventuale repercursiuni ale sistemului: ”Când îi cauți pe oamenii ăștia nu dai de un CV al lor, să aibă și el o lucrare într-o publicație cotată ISI, acolo”.

În cazul concret al Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița, în 2014-2015 s-a ajuns la situația absurdă în care ”omul de știință” Adam Crăciunescu, fără vreun merit științific remarcabil, să se avizeze ”el pe el”, pe când era director general al Romsilva, să facă parte din Consiliul Științific. Desigur, nu s-a avizat doar pe sine, ci și pe prietenul său Ion Chisăliță, despre care presa a scris că ținea orele la facultate în locul lui Adam Crăciunescu, când acesta n-avea timp să ajungă în fața studenților, fiind ocupat cu funcția la Romsilva.

Insideri din sistem ne-au declarat că Academia Română nu are o vină în problema avizării de către Comisia Monumentelor Naturii (CMN) a unor ”no-name” în Consiliile Științifice ale Parcurilor Naționale, deoarece nu i se aduc la cunoștință toate activitățile CMN, care e autonomă.

E de neînțeles cum cetățenilor români practic le e interzis accesul la CV-urile celor care avizează prin votul lor dacă în următorii 5 ani se va ”tăia mai mult” sau se va ”proteja mediul mai mult” într-un Parc Național. Din acest motiv, am decis să public o parte din dialogul purtat cu președintele Comisiei Monumentelor Naturii, membrul corespondent al Academiei Române Dan Munteanu, cel care e responsabil cu filtrarea somităților care veghează din punct de vedere științific soarta Parcurilor Naționale:

DB: Cunoașteți situația de la Parcul Național Cheile Nerei, unde un Plan de Management elaborat de o echipă de cercetători a fost contestat de Romsilva, fiindcă îi afectează interesele forestiere prin faptul că propune majorarea zonelor de protecție strică și integrală? Adică a zonelor cu protecție la tăiere?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Ăsta a fost un subiect de discuție, știu, în cadrul Consiliului Științific, în care biologii din Consiliu au susținut ca proporția de arii de conservare integrală să fie mai mare, decât s-a propus de către acei membri ai consiliului care erau ingineri silvici. Știu că a fost o dispută cât să se întindă din total arie protejată de tip parc, cât să fie procentual conservat integral, cât să fie în afară.


DB: Ce poziție ați luat dvs?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Asta a fost treaba Consiliului Științific, nu a Comisiei Monumentelor Naturii.

DB: Bun, dar dvs, la Comisia Monumentelor Naturii trebuie să aveți o poziție, nu? Sunteți un fel de sfat al bătrânilor.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Știți că Administrațiile Parcurilor sunt Regii Autonome. În urmă cu vreo 3-4 ani ele au devenit ordonatori secundari de credite, deci au autonomie administrativă.

DB: Au autonomie, dar nu independență

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Au în mare parte independență. Ele au ieșit de sub totala dominație a Romsilvei.

DB: Asta nu e chiar așa, pentru că în contractul semnat în 2014 de Romsilva cu Ministerul Mediului se spune că orice administrație de parc poate fi reprezentată în diverse probleme de superiorii din Romsilva, inclusiv cum e cazul elaborării Planului de Management. E clar că Romsilva are tutela acestor administrații.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Da.

DB: Dumneavoastră, în calitate de Președinte al Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, ce poziție aveți fata de munca de cercetare care a stat la baza elaborării Planului de Managment care a propus o zonare mai mare decât zonarea inițială. E foarte important, deoarece dvs avizați notele de fundamentare ce stau la baza ordinelor de ministru privind componența și modul de funcționare al Consiliilor Științifice. Practic avizele dumneavoastră influențează calitatea voturilor din Consiliile Științifice asupra zonării. Ce părere aveți de zonarea propusă de echipa aceea?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Nu cunosc Planul de Management de la Nera. Știu situația, dar nu am elemente concrete.

DB: Dar problema asta a apărut din septembrie 2015. Cum de nu v-ați informat asupra ei, dat fiind că prin avizele pe care le dați la Comisia Monumentelor Naturii, influențați indirect și calitatea Consiliilor Științifice care avizează Planurile de Management.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: A fost o perioadă de timp, până în decembrie 2009, când Planurile de Management veneau la Academia Română pentru consultare. Această atribuție ne-a fost retrasă de Ministerul Mediului în urmă cu șase ani de jumătate. Acest prag, care putea fi un anumit filtru, nu mai există, în urma hotărârii directorului de atunci al Direcției de Biodiversitate din Ministerul Mediului. Acum această treabă o dirijează doar Ministerul Mediului. Nu că vreau să mă sustrag unor responsabilități, dar asta e realitatea.

DB: Cum sunt ”cernuți” membrii Consiliilor Științifice de la Parcurile Naționale? Romsilva vă trimite lista și dumneavoastră vă dați ok-ul?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Toate avizările acestea sunt făcute după ce, cel puțin pe format electronic, se trimite CV_ul ltuturor persoanelor. Nu este numai lista de nume. Să nu credeți că le-am înghițit chiar așa. Eu, Comisia, nu iau doar cunoștință că în lista asta este un nume sau altul. Ci îmi vine pe suport de hârtie sau pe suport electronic, CV-ul respectivei persoane. Eu mă uit la acea persoană.

DB: Romsilva a încercat să vă influențeze în procesul de avizare al diverselor Ordine de Ministru ce vizau organizarea și funcționarea Consiliilor Științifice de pe lângă Parcurile Naționale?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Vă văd foarte pornit împotriva Regiei Naționale a Pădurilor. Un lucru să știți. O iau puțin istoric. Între biologi și pădurari n-a fost niciodată mare prietenie, pentru că noi am avut puncte de vedere foarte diferite, silvicii văzând în pădure doar arborii, noi văzând în pădure și ierburile de pe sol, eu și păsările, etc. În 1990 s-a elaborat un ordin de ministru în care era stipulat că se înființează 13 Parcuri Naționale și Naturale în România. A urmat o perioadă de tăcere, în care aceste arii protejate au fost numai pe hârtie. Singurul a fost Retezatul, care a avut o administrație pe bază de voluntari ce a funcționat încă din comunism, pe baza unei înțelegeri cu Sfatul Popular al Județului Hunedoara și mai apoi cu CJ Hunedoara. A fost o gaură neagră între 1990 și 2003. În anul 2001 sau 2002, deci de-abia după 11-12 ani, s-a pus problema cine administrează aceste Parcuri Naționale. Nimeni nu s-a păgat la gloaba asta. Doar RNP Romsilva. Eu am fost atunci în comisia constituită pe lângă Ministerul Mediului pentru a face tratativele cu RNP-ul. Director general era acel mult hulit Ion Dumitru. RNP-ul a fost singurul ofertant major. Au mai aexistat oferte din partea CJ Neamț pentru Ceahlău și din partea CJ Brăila pentru Insula Mică a Brăilei. Gândiți-vă vă rog dacă aceste arii, care nu putem zice că se numeau Parcuri, dacă satisfăceau acele criterii de Parcuri Naționale și Naturale. Gândiți-vă vă rog dacă aceste teritorii rămâneau fără nici un stăpân.

RNP-ul și-a luat această sarcină pe care nu era obligat să o facă. Din contră, în debandada care a fost până în 2003, dacă e vorba de tăiat și de furatul lemnului din pădure, se putea practcia această defrișare mai bine. După ce că și-a luat pe spate o sarcină pe care nimeni nu i-a impus-o. RNP-ul a salvat hergheliile cu câțiva ani mai înainte.

DB: Eu v-aș contrazice. Hergheliile au fost furate la greu în mandatul de ministru al lui Ioan Avram Mureșan.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Bun. Mai puțin știu eu despre herghelii. Nu mi-s dragi silvicii, vă spun, sau în orice caz, îi apreciez pentru ceea ce au făcut, pentru că s-a făcut mult în domeniul protecției Ariilor Protejate de tip Parc Național și Natural. În loc să vedeți ce au făcut bun, dumneavoastră îi pisați la cap sau la gioale, ignorând ceea ce a făcut bun RNP-ul. Nu ignorați ce a făcut bun RNP-ul. Nu ignorați cu ce au venit: cu bani, cu oameni, cu baza materială, nu ignorați ce au realizat. Mergeți puțin și vedeți în teren construcții, marcări de terenuri, personalul care patrulează în păduri. De ce nu vedeți și lucrurile astea. Vedeți numai că s-a tăiat și nu știu dacă s-a tăiat cu avizul RNP-ului. Puneți vă rog în balanță. Nu vă lăsați purtați de cine știe ce gânduri din astea extremiste, cu teoria aceea cu ”lupul pus paznic la oi”. Cântăriți și vedeți ce a făcut bine RNP-ul în domeniul ăsta și după aceea poate stați să vă gândiți, să nu mai le dați în cap. Nu sunt apărătorul lor, dar eu știu precis ce au făcut pozitiv în acest domeniu. Mergeți cu piciorul printr-un Parc Național și pe urmă mai vorbim. Ați fost în vreun Parc?

DB: Da.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Și n-ați văzut nimic pozitiv? N-ați văzut nimic?

DB: Stați un pic. Sunt două lucruri diferite. E ca și cum am un soț bătăuș și curvar și care aduce la sfârșitul lunii salariul în casă. Cam așa spuneți: ”Îl respect pentru că aduce salariul în casă”, dar eu nu-l respect, pentru că face rău naturii.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Trebuie să vă corectez. Am un soț foarte bun, îmi aduce bani, are grijă, nu știu ce și din când în când mai merge la curve. Asta este proporția. M-ați înțeles?

P.S. Consider că acest dialog purtat cu președintele CMN este de interes public, deoarece în discuția purtată de subsemnatul cu ministra Cristiana Palmer și cu cu speologul Traian Viorel Lascu, am simțit și perceput (poate sunt subiectiv) din partea ambilor interlocutori,  că renumele Academiei Române e folosită ca justificare pentru plasarea în Consiliile Științifice a unor pseudo-savanți. Măcar de-ar fi mini-omuleți de știință. Dar nu sunt nici măcar atât.

Advertisements

”Legenda lui Masturb din Ulm”- preluare din folclorul european

Vorbeam deunăzi cu un reputat profesor care are cursuri și la Universitatea București, dar și peste hotare. Din una-n alta mi-a povestit ”Legenda lui Masturb din Ulm”. Iată istorisirea (apropo, orice asemănare cu personaje sau nume reale e doar născoceala imaginației voastre bolnave, dragi cititori): Zice-se că au existat un împărat și o împărăteasă care stăpâneau peste un teritoriu întins. El era vajnic și falnic, deși taciturn, iar ea, mărunțică și vioaie, dar foarte, foarte frumușică.
Fideli unul altuia, o singură dorință au avut cei doi: să aibă un urmaș care să împărățească după ei și să se bucure de agoniseala de căși și castele din frumosul burg medieval. Însă așa fu voia sorții că nu, nu și nu. Inima împărătesei era neagră de amar și se topea în sinea ei de acest mare necaz.
În aceeași cetate locuia și o tânără domniță în floarea vârstei, ajunsă coaptă pentru rod. Cu trup subțirel și brâul de-l treceai printr-un inel, avea părul de aur, ca stelele de lucitor. Curtată de puzderie de flăcăi, prinți și cerșetori, ea-și alese de pereche un vâslaș. Care o iubi cu-atâta nesaț, că o transformă într-o născătoare de copii.
Mândră de pruncii ei ca de lumina ochilor, tânăra domniță a înălțat capul spre castel, unde-o zări pe terasă plimbându-se amărâtă pe regina regelui. Atunci, în mijlocul pieței pietruite, unde era înconjurată de veșnicii săi admiratori, a lăsat ca inima-i să-i fie cotropită de mândrie și a rostit cu glas puternic, cuvântul interzis: ”Stearpa”. Atunci toți au înlemnit, iar împărăteasa, sus de pe terasa ei a auzit vorba tăioasă, adusă de un fir de vânt.
Cătrănită de necazul ei și rușinată de nerușinarea prințesei cu stele în păr, regina a blestemat-o în gând. Apoi a chemat la sine pe slujnica vrăjitoare, pe nume Noorich, poruncindu-i să-i spele onoarea pătată în mijlocul pieței cu pietre tocite de veacurile de pași scurși.
Hârca Noorich a rupt un ciob din scoarța arțarului de o mie de ani, apoi s-a tupilat în miez de noapte în mijlocul pieței, fix în locul în care a stătut domnița în clipa în care a rostit cuvântul interzis și, din locul unde au călcat picioarele ei tinere îmbrăcate cu conduri din argint, a rupt trei fire de iarbă răsărite între pietrele din paviment. Le-a fiert o noapte-ntreagă și la sfârșit a turnat zeama peste un aluat proaspăt plămădit din grâul proaspăt treierat.
A frământat cu nesaț cale de un ceas, turnând strop cu strop din veninul vegetal. La sfârșit a copt în cuptoarele împărătești gogoși aurii ca soarele la asfințit. Și apoi s-a dus cu tipsia de argint pe terasă, unde regina suferea sub greutatea inimii de piatră, care-i bătea tot mai greu în piept. I-a zis: ”Doamna mea, vraja e gata. Acum trebuie numai degetul să ți-l întinzi și să-l îndrepți înspre oricare din flăcăii care dănțuie în piață, în jurul domniței cu păr înstelat. Acela va deveni blestemul ei, câte zile va mai avea de trăit”.
Cu ultimele puteri regina arătă spre Tud, unul din mulții flăcăi zbuciumați care se zbânțuiau înfierbântați de dor de viață, în jurul prințesei ieșită la plimbarea de dimineață. De-abia atingând pietrele cu pașii ei suavi prin mijlocul cetății Ulm, domnița avea un singur gând: ”Regina să moară o dată de inimă rea, că regele o va urma numaidecât de dor și-atuncea ea, va deveni noua regină, mult mai frumoasă și mai merituoasă. Și mai ales, cu pântecul veșnic plin de urmași”.
În timp ce înainta zăbovind la fiecare pas, privind un chip sau altul din mulțimea de flăcăi arzând de foc, domnița nu observă cum o hârcă bătrână, cu o tipsie de argint pe palmă, alunecă ca o umbre printre oameni, oprindu-se în dreptul vânjosului Tud. Acesta, lacom de pofta ce-o poftea, a înșfăcat o gogoașă cu venin de arțar și iarbă de caldarâm, mușcă din ea cu nesaț și în clipa aia tot cerul căzu. Tud, deși rămase pe mai departe același la chip, adică chipeș și ca un zimbru de semeț, în sinea lui el deveni Masturb. Mâinile nu și le mai controla din cauza veninului negru care-i curgea prin rărunchi.
La fel, nici călcâiele nu i se mai potoleau. Zi după zi, de fiecare dată când prințesa cu păr înstelat ieșea la plimbarea din piața cetății, călcâiele lui Masturb se-apropiau pe furiș de ea și mâinile-i lăsau sămânța să cadă pe pâmânt, pe locul unde pășiseră condurii ei de-argint.
De fiecare dată când prințesa cu păr înstelat, hărăzită să fie născătoare de copii, îndrăznea să pășească în piața publică, de nicăieri răsărea în coasta ei Masturb. Patru ani s-a chinuit așa, până când, de rușine, muri.
EPILOG. Scotocind (luni 11/07/2016) prin analele din pivnițele castelului medieval, am găsit o cronică în care zice-se că Masturb din Ulm a dispărut azi în ungherul din care-a răsărit, gesticulând amarnic cu ambele mâini. Prințesa cu păr înstelat radiază iarăși ca o lună ascuțită pe bolta nopții. O noapte mare, tot mai neagră și mai rece.

Prima mea investigație de presă

udrea poteras

AZI POTERAȘ A FOST CONDAMNAT LA 8 ANI DE ÎNCHISOARE:

http://www.gandul.info/stiri/achitat-in-prima-instanta-fostul-primar-cristian-poteras-a-fost-condamnat-la-opt-ani-de-inchisoare-cu-executare-de-curtea-de-apel-14316427

Asta a fost prima mea investigație de presă, scrisă în 2006 și preluată apoi de procurori, care au avut nevoie de 5 ani ca să trimită dosarul în instanță (era epoca Băsescu, iar Poteraș era omul de furăciuni al Elenei Udrea). În ciuda intimidărilor lui Schwarzenberg la adresa mea, am dat-o în ziarul Gândul în 2006 (la trei luni după angajare) și era să fiu dat afară din cauza ei (mai exact a gălăgiei făcută de Mihaela Rădulescu și de Mioara Mantale). Azi sentința e deschidere de ziar în același Gândul, fără ca noua garnitură redacțională să știe că chiar din Gândul a pornit ancheta DNA_ului.

http://www.gandul.info/stiri/cumnatul-mihaelei-radulescu-a-rupt-40-000-metri-patrati-din-terenurile-institutelor-de-cercetare-267785

Apoi, în 2011 când a fost trimis în judecată, am dat articolul ăsta:

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/primarul-care-si-a-impartit-sectorul-la-rude-si-prieteni-21873 (pe care redactorul șef l-a pus cap de ziar, dar de la etajul 9 (cunoscătorii știu) s-a dat telefon să fie trecut pe linie moartă și deși era de departe cel mai citit articol al zilei, a fost înlocuit cu un interviu șters cu o doamnă de vârsta a treia).

http://www.gandul.info/

Cumnatul lui Ponta, afacerist cu buton de PORNIT/OPRIT

start stop

Ponta și-a revenit din amnezia la adresa cumnatului și în sfârșit confirmă ce spuneam de mult, că cumnatul lui a acționat ca după buton. Când Ponta a ajuns premier, s-a retras în plan secund cu business-ul ca să-i protejeze scaunul de premier lui Ponta. Gândul face în februarie 2015 o statistică pe care investigații cenzurate o publica în martie 2014. Asta înseamnă că Gândul (pe anumite povești de presă) nu are comportament de cotidian, ci mai degrabă de almanah online, dacă le publică la un an după. Iată cele două linkuri:

http://www.gandul.info/stiri/victor-ponta-de-cand-sunt-eu-la-guvernare-cumnatul-nu-a-participat-la-vreo-licitatie-care-sunt-cele-6-contracte-castigate-de-grossman-engineering-care-il-contrazic-pe-ponta-13855663

https://investigatiicenzurate.wordpress.com/2014/03/30/cate-milioane-de-euro-a-costat-o-functia-de-premier-pe-familia-ponta-plus-firma-cumnatului-lui-ponta-a-primit-contract-pe-bani-europeni-de-la-liviu-dragnea-bonus-cum-a-castigat-cumnatul-prim/

EXPLOZIV: Ce treabă are cu canalizarea din Comarnic firma unui intermediar al șpăgii din Dosarul Microsoft! La o lună după ce firma cumnatului lui Ponta câștigase extinderea canalizării în Comarnic

Citiți investigația pe linkul de mai jos:

http://www.romaniacurata.ro/exploziv-ce-treaba-are-cu-canalizarea-din-comarnic-firma-unui-intermediar-al-spagii-din-dosarul-microsoft-la-o-luna-dupa-ce-firma-cumnatului-lui-ponta-castigase-extinderea-canalizarii-in-comarnic/

Dacă dorești să sprijini acest site o poți face prin PayPal sau virament bancar, mai jos: 

Donate Button with Credit Cards

Poți dona și în contul: RO53INGB0000999900483987 deschis la ING pe numele Daniel Befu

CIOCLI IEROI. E bine? Acum în prag de arestare și Gândul consideră valide și demne de a fi preluate informații de acum un an și jumătate, pe care le strigam în piața mare și presa centrală mă ignora

E bine că presa centrală spicuiește din ele. Dar e oare bine că le-a ignorat până acum? De ce Gândul (cot la cot cu celelalte trusturi de presă)  n-a preluat anchetele despre relațiile Udrea-Ponta la momentul apariției, fiindcă știau de ele. De ce nu au publicat aceste informații când doamna Udrea era a powerful woman? (adică femeia cu banii și puterea de a ajuta patronii penali de presă și în alte feluri?).  Acum în prag de arestare și Gândul consideră valide și demne de a fi preluate informații de acum un an și jumătate, pe care le strigam în piața mare, momente în care presa centrală mă ignora. Anchetele mele, atunci ignorate cu încăpățânare, acum se înscriu în trend. Că e la modă ca toți să arunce cu pietroiul în cea care a finanțat o parte a patronilor din presă, cu proiecte din fonduri UE.

Eu îmi pun întrebarea dacă această relație nefirească între liderii de facto ai opoziției și cei ai puterii și viceversa (în funcție de anul în care o analizăm) era un subiect suficient de demn pentru presa centrală, ca să fie preluat la timpul la care eu am descoperit aceste lucruri. Dacă de pildă, poporul, în cunoștință de cauză, poate ar fi sancționat această relație contra naturii între opoziție și putere (de prietenie și tovărășie în afaceri),? Dacă ar fi dat un scor electoral mai mic și PSD-ului, dar și PDL-ului (dacă se putea mai mic) la alegerile din decembrie 2012. Poate că PMP-ul nu s-ar mai fi născut, dacă aceste informații apăreau la congresul PDL care a generat ruperea aripii Udrea. Poate la prezidențiale tabloul candidaților ar fi fost altul. Poate Traian Băsescu ar fi fost presat să fie și mai reformator decât spune că a fost. Poate că șeful ANI, Horia Georgescu, ar fi fost presat să recunoască că e o problemă în declarația de avere a lui Victor Ponta cu apartamentul cumpărat în 2012 în Central Park, dacă presa centrală s-ar fi sesizat la timp și Ponta n-ar fi apucat să-și rezolve falsul….

Timingul preluării de către presa centrală (“presa centrală” e cea care contrează nu neapărat fiindcă e de calitate, ci pentru că are audiență largă și e formatoare de opinii) a investigațiilor de presă valide (adică nemincinoase, ci verificabile de către orice ziarist de investigație), chiar și cele făcute de jurnaliști aflați acum în underground, poate face ca derapajele politicului și economicului dependent de politic să fie frânate sau, din contră, să fie exacerbate până la o limită care sporește și mai mult daunele provocate nouă cetățenilor, adică poporului.

Dar de ce niște patroni penali care au nevoie de protecție politică spre a nu fi săltați (ex. Adamescu, NIRO, Sârbu, și alții) ar fi cârâit contra celor care aveau pâinea, untul și cuțitul? Iar alți patroni, pretins curajoși, precum Voiculescu, care ar fi mâncat-o fericiți pe Udrea la rotisor (în loc de varză cu cârnați- ultimul său meniu din libertate), nu au abordat investigația în care arătam că Ponta a fost în simbria cuplului de pușcăriabili Udrea-Cocoș sau pușcăriabilului Tender, sau că Ponta are 3 apartamente de lux cumpărate în cartierul construit de offshore-urile prin care s-a plimbat șpaga Microsoft, (cartier ai cărui dezvoltatori sunt partenerii de afaceri ai familiei Udrea-Cocoș)?

Răspunsul e simplu: fiindcă Ponta și Voiculescu erau în alianță politică pentru propășirea României. Iar Ponta are imunitate la Antene. Dacă ar fi atacat-o cu aceste subiecte pe Udrea, ar fi lovit prin ricoșeu și în Ponta. Dar de ce-a tăcut Cristi Burci? Păi cum să apară la Adevărul, că am găsit oameni de bază de-ai lui Burci prin CFR, în Guvernarea Ponta? Probabil că se săturaseră de munca la privat și au simțit nevoie unei cariere la stat, însă fix în unul din domeniile care l-a îmbogățit pe Burci (pe seama statului, desigur).

Recunosc, a fost interesat de subiecte Cosmin Gușă la un moment dat. Dar nu am vrut să-i dau lui anchetele, fiindcă chiar atunci se războia cu Ponta, care vroia să-i închidă televiziunea. Și nu am vrut ca munca mea, pentru care am fost scuipat din presa mare, să ajungă muniție pentru răzbunarea sau contraatacul unui om care nu pricep cum a ajuns să aibă banii pentru a controla un post tv și despre care mi s-a spus, ca avertisment, că este un “guler alb”.

Mai jos aveți un citat din Gândul, care citează datele de la Rise Project și de pe Investigații Cenzurate, despre relațiile dintre premierul în funcție și premierul informal care l-a precedat:

….Ulterior, cuplurile Udrea-Cocoş şi Ponta-Sârbu şi-au făcut inclusiv vacanţe împreună, Elena Udrea fiind cea care a dat exemplul unui concediu în care s-au intersectat la Bruxelles.

Daciana Sârbu(PSD), Victor Ponta (PSD), Bogdan Olteanu (PNL), Elena Udrea (PDL), la lansarea albumului “Senzaţii tari” al “Academiei Caţavencu”. FOTO: Bogdan Stamatin// Mediafax Foto

Un alt episod, reconstituit în 2012 de Rise Project, se compune din înscrisuri oficiale accesibile şi azi în arhivele Regsitrului Comerţului: 6 companii private deţinute de Dorin Cocoş, sora acestuia sau tatăl său şi-au modificat datele la ONRC în 2005-2006 având ca reprezentant legal Cabinetul de Avocatură “Victor Ponta”. Numele şi ştampila actualului premier se află pe actele Telemedica SA, Sanipharm SRL, Centrului de Diagnostic Clinic Internaţional, Centrului de Testare a Forţei de Muncă SA, Medcomplex SRL, companii prin care Dorin Cocoş a făcut ulterior inclusiv afaceri cu statul.

http://www.gandul.info/politica/povestea-elenei-in-urma-cu-un-deceniu-pe-scena-teatrului-odeon-o-tanara-in-taior-alb-decoltat-pasea-apasat-pe-tocuri-in-spatele-lui-traian-basescu-13809815

In memoriam George Maior, cel în al cărui mandat SRI a încercat să mă racoleze

d

d

În mandatul dlui Maior la SRI s-a petrecut racolarea mea ca reporter. Dl Maior știa de cazul meu, dar a negat existența lui, fiind crezut la acea vreme de o parte din șefii redacției. La fel, presa mare, atunci când mi-am spus povestea, a tăcut (excepție Nașul TV, post de nișă). În schimb au preluat-o jurnaliștii din Ungaria.

Click MANEMUTA0181014 pt download:

Mircea Geoană l-a mirosit pe Ponta ca un posibil pericol încă din 2008. Document presupus a fi fost extras din computerul lui Geoană

geoana

sursa foto: ziuanews

Toate textele mele de pe acest site sunt verificabile ca info și ca dovezi. Însă atenționez cititorii că acest atașament e un printscreen la un document care mi-a parvenit împreună cu un set de alte documente în 2008, la momentul acela ele fiind disponibile pe DC++ (fiind descoperite întâmplător de cineva drag mie). Timp de câteva zile accesul la o parte din conținutul acelui computer (pe care se afla și acest document) a fost disponibil pentru orice verificator. Redacția la care lucram la acel moment n-a fost interesată să facă nici un fel de verificări ca să vadă dacă sursa informațiilor e un computer aparținând lui Geoană, unui asistent al său sau era pur și simplu o făcătură (repet, nu a fost interesată să facă verificări ale originii documentelor și nu a făcut asta). Cert este că între documente sunt și unele care fac referire limpede la aspecte private din viața familiei Geoană, gen contractul de studii al fiicei sale la AISB sau tabăra de vară din Elveția la care au trimis-o sau urmau să o trimită. Conțin și niște poze delicate (dintr-o adolescență înfierbântată, dar cu stilul unui junior de VIP) ale unui tânăr pe care nu reușesc să-l identific (fiindcă nu-mi seamănă cu fotografiile publice ale fiului lui Geoană). Mai conțin elemente comice din activitatea de lucru a PSD, dar și aspecte interesante, care-mi sunt acum utile în investigații. Redau doar o captură, repetând încă o dată că spusele mele de mai sus nu reprezintă invenții, ci sunt 100% fapte reale. Nu pot garanta cititorilor că documentul e autentic, deși dovezile de la acel moment indicau limpede onestitatea sursei, a modului cum le-a obținut și buchetul de fișiere, ca organizare și conținut reprezentau indicicii credibile că sunt autentice.

Acest document trebuie pus în contextul alianței dintre PSD și PC pentru primenirea nației, la acel moment, ca alternativă la Băsescu. Nu l-aș fi postat dacă între Ponta și Geoană n-ar fi apărut scandalul din ultimele săptămâni, generat de a doua excludere din partid, care acum l-a împins să vrea să-și facă un nou partid. Partid care nu va reprezenta o alternativă pentru români, ci doar o haină nouă pe care și-o cumpără unul din lupii politicii. Am decis să-l public tocmai pentru a arăta pe de o parte cum funcționează politica dincolo de fațadă, dar și pentru a arăta că flerul lui Geoană l-a făcut să intuiască bine care ar fi putut fi potențialii rivali in-house. Partea cu dușmanii din interiorul partidului și-o cunosc mai bine ei între ei. De pildă eu nu pricep de ce Dana Năstase ar fi reprezentat un pericol pentru Geoană.

Subliniez: acest text nu e o investigație, ci e o mostră din lucrurile cu care se intersectează în viața profesională jurnaliștii. O părticică din acele povești nespuse. Mai multe detalii despre contextul intrării în posesia documentelor atribuite lui Geoană puteți citi aici și aici.

Delectați-vă:

captura document 1 din 67

Foto aeriene cu vilele familiei Victor Ponta- Daciana Sârbu din comuna Cornu. BONUS: foto cu biserica ortodoxă din sat, cu sala de sport olimpică și cu domeniul lui Adrian Năstase

0

Foto: Biserica Cornu

Mediul Rural este cel care-l va vota cu preponderență pe viitorul Președinte la României. E vorba de oameni necăjiți, majoritatea asistați social, exploatați de marii latifundiari, români sau străini, cei care au pus mâna la preț de nimic pe IAS-uri și care le-au cumpărat oamenilor în anii 90 și începutul anilor 2000 terenurile pe câteva sute de euro hectarul sau, în cel mai bun caz, 1000-2000 de euro/ha. Mediul rural este cel fără canalizare (simbolul suprem al gradului de civilizație al României: http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/polul-budelor-din-europa–judetul-olt–tehnici-stramosesti-de-constructie-a-budei–golire-si-stramutare-281137?c=q2561 ). Mediul rural e locul unde e cea mai scăzută rată de școlarizare în instituții de învățământ superior (statul român a acordat 33 de burse de studii dedicate studenților proveniți din mediul rural, în contextul în care jumătate din România trăiește la sate. Doar 33 de burse la 10 milioane de oameni în anul universitar 2013-2014). Satul românesc e locul unde apa din puț, infestată cu nitrați și nitriți și nu doar, ci și cu reziduuri petroliere în unele locuri etc) e cea pe care o consumă oamenii cu preponderență. Sunt încă sate fără electricitate, în timp ce Hidroelectrica dă energie băieților deștepți. Sunt multe sate în care ulicioara joacă rol de șosea. Asta e lumea în care trăiesc jumătate dintre români. Cei care încă pot fi păcăliți cu găleata, cu sacoșa cu ulei, zahăr și făină, cu 50 de lei votul, sau cu amenințări, șantaj și pseudomarșuri triumfale ale micilor baroni locali, care bagă spaima în localnici care nu-s pesediști.

Mai există o Românie rurală. România de la Cornu, satul unde și-a primit o parte din zestre tânăra și frumoasa Daciana, fata cu Range Rover alb dalb, cu multe case și mulți bani, cu carieră exclusiv la stat. Mai jos aveți imagini document în exclusivitate, despre absurdul celei mai bogate comune din România (în termeni de bani publici pompați fără număr în ea, deși numărul locuitorilor și economia locală nu justifică așa ceva). Aveți imagini cu biserica ortodoxă de pe dealul satului (comparați-o cu bisericile din satele voastre), cu sala de sport din Cornu (proiect copiat la indigo după cel al Sălii Olimpice de la Izvorani/Snagov, unde se antrenează loturile olimpice de sportivi pentru marile campionate ale lumii), aveți o vilă de ziarist cu reșdința de vară la Cornu (cea cu acoperiș verde), aveți celebra fermă a mentorului lui Ponta, omul fără drept de vot Adrian Năstase, fermă care a stat la baza ultimeia dintre găinăriile sale înainte de a fi arestat. Vedeți aici la ce mă refer.

Și aveți cele două vile ale Dacianei și ale lui Victor (una din ele, nu cea albă, ci cabana elvețiană din lemn, fusese declarată anexă).

Oooo, ce bine-ar fi dacă după 25 de ani de tranziție, casele românilor ar arăta ca anexele Dacianei. Viitoarea primă doamnă.
Dați-mi voie să rămân la opinia mea, că în România sunt mai mulți oameni care s-au resemnat în fața unei sorți care le-a predestinat o linie a vieții de nimic, decât cei care vor să mute munții din loc.

Să vorbească imaginile:

0

1  2 3 4 5 5-1 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17