EXPLOZIV. Parcurile Naționale sunt de fapt SRL-uri menite să facă profit? Întreținerea Parcului Național Cheile Nerei Beușnița costă Romsilva doar 150.000 euro pe an, dar valoarea arborilor tăiați în Parc e mult mai mare. Deși silvicultor, fostul șef al Parcului Național ar băga 60% din parc în protecție integrală și strictă

Cercetătorii care au elaborat Planul de Management pentru Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița au fost vehement contestați de Romsilva fiindcă în urma unui studiu științific au propus creșterea zonei de pădure cu interdicție la tăiere de la 22% la 55%.

Stigmatizați și marginalizați, cercetătorii din echipa de proiect și-au pierdut încrederea în capacitatea sistemului de a rezolva cu ”dreaptă măsură” și ”bună credință” acest conflict cu Romsilva. De aceea au apelat la ajutorul jurnaliștilor România Curată, în contextul în care SAR e și membru fondator al Southeast Europe Coalition on Whistleblower Protection (https://see-whistleblowing.org/ ).

Astfel am intrat în posesia unor documente care arată metodele prin care Romsilva, inclusiv ajutată de oficiali din Ministerul Mediului, a încercat stoparea aprobării Planului de Management de către Ministrul Mediului.

După publicarea de către România Curată a unei serii de articole despre soarta pădurilor din Parcul Național Cheile Nerei Beușnița, care se decide în această lună, avem și reacția unui fost director din cadrul Romsilva. Fost șef de ocol silvic, acesta e primul ”silvicultor”, care admite în cunoștință de cauză că cercetătorii USAMVB Timișoara au dreptate.

E vorba de Ștefan Dascălu, care timp de 6 ani a fost director din partea Romsilva al Administrației Parcului Național Cheile Nerei Beușnița. Dascălu a fost înlocuit în 2013 de Romsilva, după ce echipa lui de rangeri a prins la braconaj pe raza parcului o trupă de vânători condusă de unul din liderii PNL ai județului, Mircea Ciobanu (http://www.romaniacurata.ro/caz-grav-de-braconaj-intr-un-parc-national-cu-nume-grele-implicate-musamalizat-de-procurori/ și http://expressdebanat.ro/exclusiv-seful-ajvps-mircea-ciobanu-prins-la-braconat-in-parcul-national-cheilei-nerei-beusnita-vezi-ce-vedeta-l-a-insotit/ și http://www.argument-cs.ro/vechi/content/braconieri-de-lux-%C3%AEn-parcul-na%C5%A3ional-cheile-nerei-beu%C5%9Fni%C5%A3a și http://www.puterea.ro/dezvaluiri/exclusiv-noua-persoane-printre-care-si-seful-ajvps-caras-severin-au-vanat-ilegal-in-parcul-national-cheile-nerei-beusnita-123119.html și http://www.green-report.ro/la-vanatoare-intr-un-parc-national/ și ).

Înainte de acest incident, Dascălu făcuse memorii inclusiv la Ministrul Mediului Laszlo Borbely, pentru a împiedica concesionarea către vânători a unor suprafețe pe raza Parcului Național. Profesionalismul lui Ștefan Dascălu nu e contestat, el mutându-se ulterior ca director al Administrației Geoparcului Mehedinți (administrat de CJ MH), de trei ori mai întins ca suprafață decât Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Ulterior debarcării sale, Romsilva a adus în locul lui un consilier local UNPR, depistat ulterior de ANI ca fiind în conflict de interese (https://www.integritate.eu/Comunicate.aspx?Action=1&NewsId=2165&M=NewsV2&PID=20 ).

Reproducem dialogul edificator purtat de subsemnatul cu Ștefan Diaconu, cel care a coordonat Administrația Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița timp de 6 ani:

DB: Cât de valoros e Parcul Nera?

Ex-oficial Romsilva: Eu îl consider printre cele mai valoroase Parcuri din România datorită faptului că adăpostește cele mai interesante habitate forestiere din țara noastră, inclusiv păduri cu alun turcesc și arborete de fag, ca să nu mai vorbim de flora erbacee. Iar Nera e unul din cele mai bune râuri pentru rafting din România. Are un sector de 20 km pe care poți să navighezi.

DB: Dumneavoastră nu v-ați ocupat de partea de zonare, nu?

Ex-oficial Romsilva: Ba da. M-am ocupat un an de zile.

DB: Să îmi spuneți, vă rog frumos, de ce dumneavoastră fiindcă aveți experiență și ați simțit Parcul Nera și chiar l-ați văzut ca fiind unul din cele mai frumoase din țară, credeți că e nevoie de creșterea suprafeței de protecție integrală sau nu? Trebuie menținută la nivelul actual?

Ex-oficial Romsilva: Este. Nu vedeți ce se întâmplă în România cu defrișările și cu toate chestiile astea mafiote? Se taie, se taie și se fură în continuare. Să nu credeți că s-a stopat.

DB: Dacă ați avea puterea de a mări suprafața zonei protejate din Parcul Național Cheile Nerei, cu cât extinde-o? Cu ce procent ați crește-o?

Ex-oficial Romsilva: Toate arboretele care n-au fost parcurse cu tăiere, sau au peste 80 de ani eu nu le-aș mai prinde la tăiere, cum se procedează acum. Cam 60% le-aș băga în zona de protecție strictă și integrală că și în una și în cealaltă nu se fac tăieri.

DB: Ați crește zona de protecție cu 60% sau ați crește-o la 60% din suprafața Parcului? Vă întreb, fiindcă e vorba de două cifre total diferite.

Ex-oficial Romsilva: 60% din suprafața Parcului să fie în zonă de protecție.

DB: Ce știți despre Planul de Management elaborat pentru Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița?

Ex-oficial Romsilva: Planul de Management a fost, și îmi place să cred despre mine că sunt elementul neutru, printre cele mai bune planuri din toată Romsilva. Mă refer la Planul de Management făcut de profesioniști, care, să știți, chiar au parcurs terenul.

DB: Vorbim de cine?

Ex-oficial Romsilva: E vorba de cei de la Universitatea de Agronomie de la Timișoara, plus specialiștii externi, că să știți că nu numai ei au lucrat. Au lucrat specialiști pe pajiști, specialiști pe habitate forestiere, specialiști pe păsări și specialiști pe plan. Deci fiecare a fost cu partea lui.

DB: Cât timp ați condus Parcul Național Cheile Nerei Beușnița?

Ex-oficial Romsilva: Vreo 6 ani, iar de 2 ani sunt la Geoparcul Platoul Mehedințiului…N-am mai vrut să lucrez la Romsilva.

DB: Și înainte de asta?

Ex-oficial Romsilva: Înainte am fost la Parcul Natural Porțile de Fier, responsabil de Relația cu Comunitățile.

DB: De ce ați plecat de la Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița?

Ex-oficial Romsilva: Pe românește, a trebuit să plec forțat. Ce să fac? Am fost chemat și mi s-a sugerat să plec la Mehedinți?

DB: De ce? Fiindcă v-ați opus vânătorilor pe raza Parcului Național?

Ex-oficial Romsilva: Da, pentru chestia cu vânătoarea. Că m-am opus acolo la braconaj. A fost un eveniment. Noi l-am depistat (n.r. evenimentul), eu a trebuit să mă retrag, iar șefului de ocol i s-a făcut dosar penal. Asta a fost soluția.

DB: Cum, în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița era permisă vânătoarea?

Ex-oficial Romsilva: Eu am făcut un demers pe când era ministrul Borbely și pentru faptul de a anula un contract de vânătoare. I s-a atribuit unei asociații de vânătoare un fond de vânătoare în rezervație, în Nera. Ori conform legislației actuale, în Parcurile Naționale nu este permisă vânătoarea.

DB: Cine a atribuit contractul ăla?

Ex-oficial Romsilva: Eu am făcut raportul ăla ca Ministerul Mediului să-l scoată de la licitație, l-am trimis personal ministrului Borbely și nu mi s-a dat nici un fel de răspuns. Din contră, au venit cu adjudecarea licitației.

DB: Cine a câștigat?

Ex-oficial Romsilva: Asociația de Vânătoare Oravița.

DB: Care era bugetul anual pe care-l cheltuia Romsilva cu Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, în cei 6 ani cât ați condus Administrația Parcului?

Ex-oficial Romsilva: 500.000 lei/an -600.000 lei/an cu fond de salarii, cu toate cheltuielile, cu administrarea, cu tot.

DB: Spuneți-mi vă rog cât lemn scotea Romsilva din lemnul care ieșea din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița?

Ex-oficial Romsilva: Aici noi nu mai aveam tangență. Nici măcar nu ne cereau vreun acord de principiu, dacă era să dai vreo viză. Ei făceau licitația publică și te pomeneai că ăla taie acolo fără să te înștiințeze că se taie parchet. Aflai de la agentul de la agentul de teren, de la ranger: ”Uitați, s-a dat un parchet în exploatare”.

DB: Dumneavoastră ați lucrat și în silvicultură? Ați lucrat și în Romsilva, nu? Mă refer la altceva decât munca de la Parcuri Naționale.

Ex-oficial Romsilva: Da, da, da.

DB: Spuneți-mi, din experiența dumneavoastră, ochiul dumneavoastră de profesionist ce vă spune: Romsilva scotea anual din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița lemn cu o valoare mai mare de 600.000 lei, cât era bugetul anual de cheltuieli al Administrației Parcului?

Ex-oficial Romsilva: Da, da. Fără probleme. Fără probleme scotea, fiindcă lucra cu patru Ocoale Silvice. Lucra cu Bozovici, cu Anina, cu Sasca și ceva din Moldova Nouă. Deci lucra cu ocoalele acestea și scoteau.

Închei acest material citând pe unul din cercetătorii care au realizat studiul științific din Cheile Nerei: ”Am lucrat, pentru mamifere, cu camere foto automate, cu senzori de mișcare. În parcul acesta e plin de braconieri, chiar dacă vânătoarea este interzisă (dar interzisă până la limita parcului, în condițiile în care nici mamiferele, nici braconierii, nu știu, respectiv nu vor să știe unde e aceasta). Ne-au furat câteva camere automate, am recuperat o parte din ele. Ce am gasit inregistrat? Braconieri, câini de vânătoare, mașini de teren fară numere de înmatriculare, din păcate și pădurari. Am găsit și pui de râs împușcat. Nu mi-am revenit destul timp dupa asta, încă mă întreb cu ce a deranjat acel pui și ce fel de creaturi i-au curmat viața…”

Metafora Președintelui Comisiei Monumentelor Naturii despre activitatea Romsilva în Parcurile Naționale: ”Am un soț foarte bun, îmi aduce bani… și din când în când mai merge la curve”

Opoziția vehementă a Romsilva față de Planul de Management al Parcului Național Cheile Nerei Beușnița realizat de o echipă de cercetători, este motivată de faptul că RNP-ului i se reduce libertatea de tăiere a arborilor din aria protejată. Metodele prin care Romsilva a încercat stoparea Planului de Management benefic pentru natură, dar răvășitor pentru ”conturile Romsilva” sunt numeroase.

Una din ele a fost contestarea ”votului de avizare” a Planului, exercitat în 2015 de Consiliul Științific al Parcului Național. Romsilva a încercat punerea sub semnul întrebării a obiectivității unora din membrii Consiliului Științific care a avizat Planul de Management care prevede diminuarea suprafețelor ce pot fi tăiate cu drujba în Parcul Național Cheile Nerei. Atitudinea de contestare a activității Constiliului Științific propagată de Romsilva, a fost însușită de secretarul de stat Traian Lascu într-un document oficial. Acesta a negat în fața Ministrului Mediului că și-a însușit așa ceva. După ce i s-a atras atenția că a semnat acel document, care are și ștampila Secretarului de Stat, Lascu a admis că a transmis documentul, dar că el nu reprezintă opinia sa, ci doar a fost o curea de transmisie a ofurilor Romsilva. În aceeași zi în care Secretarul de Stat Traian Lascu critica Consiliul Ștințific care a ”avizat” Planul de Management pro-natură, același Lascu semna un Ordin de Ministru prin care desființa vechiul Consiliu Științific, numind unul nou, cu o componență propusă de Romsilva. În noul Consiliu Științfic a fost pusă și o subalternă a lui Traian Lascu, de la Ministerul Mediului. Miza a fost convocarea unei ședințe în care noii membri să ”voteze” o altă formă a Planului de Management, modificată unilateral de Romsilva, prin mărirea suprafețelor ce pot fi defrișate, comparativ cu ce propuseseră cercetătorii. În ciuda dovezilor de implicare scrise ”negru pe alb”, secretarul de Stat Lascu a declarat că el e ”neutru” și nu se implică de partea Romsilva. La fel a declarat și Ministrul Mediului, căruia subsemnatul i-am cerut să ia poziție față de toate tertipurile aplicate în ultimul an de către Romsilva pentru a diminua zonele de protecție intergrală și strictă din Parcul Național Cheile Nerei Beușnița.

Subsemnatul am încercat să intru în posesia CV-urilor membrilor ”proaspăt numiți” în Consiliul Științific al Parcului Național, pentru a le măsura ”meritele academice” și ”realizările științifice”. Am cerut Administrației Parcului Național Cheile Nerei să ne pună la dispoziție aceste CV-uri. Deși era la birou, directorul Parcului, Vasile Constantin, fost consilier local UNPR într-o comună din zonă, declarat incompatibil de ANI, le-a cerut subalternilor să spună că ”e pe teren”. Ulterior între angajații Administrației Parcului a izbucnit o ceartă ca-n filme, aceștia pasându-și receptorul de la unul la altul, până când a ajuns la IT-ista Parcului Național, cunoscută în rândul angajaților ca ”cumătra” șefului Parcului. Până la acest moment Administrația Parcului nu ne-a pus la dispoziție CV-urile ”savanților” propuși de Romsilva să voteze decizii privind soarta Parcului.

În paralel ne-am adresat și Comisiei Monumentelor Naturii de pe lângă Academia Română, solicitând CV-urile anonimizate (adică fără adresă, telefon, data și locul nașterii, ci doar cu școlile absolvite, lucrările de cercetare efectuate și operele publicate) noilor membri ai Consiliului Științific. Comisia Monumentelor Naturii a refuzat să ni le pună la dispoziție, motivând că nu sunt date publice. Îl cităm: ”Un CV constituie proprietatea intelectualã a persoanei în cauză, și doar aceasta decide cui îl transmite, dacă îl publică pe internet sau în ziar, cu un cuvânt dacă îl face public”.

Un reputat președinte de Consiliu Științific, cu o activitate internațională de valoare incontestabilă, a declarat pentru subsemnatul că de fapt numele Academiei Române este folosit ca paravan pentru plasarea în aceste consilii științifice la toate Parcurile Naționale din țară, a unor personaje care nu au statura academică necesară. Am fost rugați să îl cităm fără a-i da numele, pentru a-l proteja de eventuale repercursiuni ale sistemului: ”Când îi cauți pe oamenii ăștia nu dai de un CV al lor, să aibă și el o lucrare într-o publicație cotată ISI, acolo”.

În cazul concret al Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița, în 2014-2015 s-a ajuns la situația absurdă în care ”omul de știință” Adam Crăciunescu, fără vreun merit științific remarcabil, să se avizeze ”el pe el”, pe când era director general al Romsilva, să facă parte din Consiliul Științific. Desigur, nu s-a avizat doar pe sine, ci și pe prietenul său Ion Chisăliță, despre care presa a scris că ținea orele la facultate în locul lui Adam Crăciunescu, când acesta n-avea timp să ajungă în fața studenților, fiind ocupat cu funcția la Romsilva.

Insideri din sistem ne-au declarat că Academia Română nu are o vină în problema avizării de către Comisia Monumentelor Naturii (CMN) a unor ”no-name” în Consiliile Științifice ale Parcurilor Naționale, deoarece nu i se aduc la cunoștință toate activitățile CMN, care e autonomă.

E de neînțeles cum cetățenilor români practic le e interzis accesul la CV-urile celor care avizează prin votul lor dacă în următorii 5 ani se va ”tăia mai mult” sau se va ”proteja mediul mai mult” într-un Parc Național. Din acest motiv, am decis să public o parte din dialogul purtat cu președintele Comisiei Monumentelor Naturii, membrul corespondent al Academiei Române Dan Munteanu, cel care e responsabil cu filtrarea somităților care veghează din punct de vedere științific soarta Parcurilor Naționale:

DB: Cunoașteți situația de la Parcul Național Cheile Nerei, unde un Plan de Management elaborat de o echipă de cercetători a fost contestat de Romsilva, fiindcă îi afectează interesele forestiere prin faptul că propune majorarea zonelor de protecție strică și integrală? Adică a zonelor cu protecție la tăiere?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Ăsta a fost un subiect de discuție, știu, în cadrul Consiliului Științific, în care biologii din Consiliu au susținut ca proporția de arii de conservare integrală să fie mai mare, decât s-a propus de către acei membri ai consiliului care erau ingineri silvici. Știu că a fost o dispută cât să se întindă din total arie protejată de tip parc, cât să fie procentual conservat integral, cât să fie în afară.

DB: Ce poziție ați luat dvs?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Asta a fost treaba Consiliului Științific, nu a Comisiei Monumentelor Naturii.

DB: Bun, dar dvs, la Comisia Monumentelor Naturii trebuie să aveți o poziție, nu? Sunteți un fel de sfat al bătrânilor.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Știți că Administrațiile Parcurilor sunt Regii Autonome. În urmă cu vreo 3-4 ani ele au devenit ordonatori secundari de credite, deci au autonomie administrativă.

DB: Au autonomie, dar nu independență

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Au în mare parte independență. Ele au ieșit de sub totala dominație a Romsilvei.

DB: Asta nu e chiar așa, pentru că în contractul semnat în 2014 de Romsilva cu Ministerul Mediului se spune că orice administrație de parc poate fi reprezentată în diverse probleme de superiorii din Romsilva, inclusiv cum e cazul elaborării Planului de Management. E clar că Romsilva are tutela acestor administrații.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Da.

DB: Dumneavoastră, în calitate de Președinte al Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, ce poziție aveți fata de munca de cercetare care a stat la baza elaborării Planului de Managment care a propus o zonare mai mare decât zonarea inițială. E foarte important, deoarece dvs avizați notele de fundamentare ce stau la baza ordinelor de ministru privind componența și modul de funcționare al Consiliilor Științifice. Practic avizele dumneavoastră influențează calitatea voturilor din Consiliile Științifice asupra zonării. Ce părere aveți de zonarea propusă de echipa aceea?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Nu cunosc Planul de Management de la Nera. Știu situația, dar nu am elemente concrete.

DB: Dar problema asta a apărut din septembrie 2015. Cum de nu v-ați informat asupra ei, dat fiind că prin avizele pe care le dați la Comisia Monumentelor Naturii, influențați indirect și calitatea Consiliilor Științifice care avizează Planurile de Management.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: A fost o perioadă de timp, până în decembrie 2009, când Planurile de Management veneau la Academia Română pentru consultare. Această atribuție ne-a fost retrasă de Ministerul Mediului în urmă cu șase ani de jumătate. Acest prag, care putea fi un anumit filtru, nu mai există, în urma hotărârii directorului de atunci al Direcției de Biodiversitate din Ministerul Mediului. Acum această treabă o dirijează doar Ministerul Mediului. Nu că vreau să mă sustrag unor responsabilități, dar asta e realitatea.

DB: Cum sunt ”cernuți” membrii Consiliilor Științifice de la Parcurile Naționale? Romsilva vă trimite lista și dumneavoastră vă dați ok-ul?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Toate avizările acestea sunt făcute după ce, cel puțin pe format electronic, se trimite CV_ul ltuturor persoanelor. Nu este numai lista de nume. Să nu credeți că le-am înghițit chiar așa. Eu, Comisia, nu iau doar cunoștință că în lista asta este un nume sau altul. Ci îmi vine pe suport de hârtie sau pe suport electronic, CV-ul respectivei persoane. Eu mă uit la acea persoană.

DB: Romsilva a încercat să vă influențeze în procesul de avizare al diverselor Ordine de Ministru ce vizau organizarea și funcționarea Consiliilor Științifice de pe lângă Parcurile Naționale?

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Vă văd foarte pornit împotriva Regiei Naționale a Pădurilor. Un lucru să știți. O iau puțin istoric. Între biologi și pădurari n-a fost niciodată mare prietenie, pentru că noi am avut puncte de vedere foarte diferite, silvicii văzând în pădure doar arborii, noi văzând în pădure și ierburile de pe sol, eu și păsările, etc. În 1990 s-a elaborat un ordin de ministru în care era stipulat că se înființează 13 Parcuri Naționale și Naturale în România. A urmat o perioadă de tăcere, în care aceste arii protejate au fost numai pe hârtie. Singurul a fost Retezatul, care a avut o administrație pe bază de voluntari ce a funcționat încă din comunism, pe baza unei înțelegeri cu Sfatul Popular al Județului Hunedoara și mai apoi cu CJ Hunedoara. A fost o gaură neagră între 1990 și 2003. În anul 2001 sau 2002, deci de-abia după 11-12 ani, s-a pus problema cine administrează aceste Parcuri Naționale. Nimeni nu s-a păgat la gloaba asta. Doar RNP Romsilva. Eu am fost atunci în comisia constituită pe lângă Ministerul Mediului pentru a face tratativele cu RNP-ul. Director general era acel mult hulit Ion Dumitru. RNP-ul a fost singurul ofertant major. Au mai aexistat oferte din partea CJ Neamț pentru Ceahlău și din partea CJ Brăila pentru Insula Mică a Brăilei. Gândiți-vă vă rog dacă aceste arii, care nu putem zice că se numeau Parcuri, dacă satisfăceau acele criterii de Parcuri Naționale și Naturale. Gândiți-vă vă rog dacă aceste teritorii rămâneau fără nici un stăpân.

RNP-ul și-a luat această sarcină pe care nu era obligat să o facă. Din contră, în debandada care a fost până în 2003, dacă e vorba de tăiat și de furatul lemnului din pădure, se putea practcia această defrișare mai bine. După ce că și-a luat pe spate o sarcină pe care nimeni nu i-a impus-o. RNP-ul a salvat hergheliile cu câțiva ani mai înainte.

DB: Eu v-aș contrazice. Hergheliile au fost furate la greu în mandatul de ministru al lui Ioan Avram Mureșan.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Bun. Mai puțin știu eu despre herghelii. Nu mi-s dragi silvicii, vă spun, sau în orice caz, îi apreciez pentru ceea ce au făcut, pentru că s-a făcut mult în domeniul protecției Ariilor Protejate de tip Parc Național și Natural. În loc să vedeți ce au făcut bun, dumneavoastră îi pisați la cap sau la gioale, ignorând ceea ce a făcut bun RNP-ul. Nu ignorați ce a făcut bun RNP-ul. Nu ignorați cu ce au venit: cu bani, cu oameni, cu baza materială, nu ignorați ce au realizat. Mergeți puțin și vedeți în teren construcții, marcări de terenuri, personalul care patrulează în păduri. De ce nu vedeți și lucrurile astea. Vedeți numai că s-a tăiat și nu știu dacă s-a tăiat cu avizul RNP-ului. Puneți vă rog în balanță. Nu vă lăsați purtați de cine știe ce gânduri din astea extremiste, cu teoria aceea cu ”lupul pus paznic la oi”. Cântăriți și vedeți ce a făcut bine RNP-ul în domeniul ăsta și după aceea poate stați să vă gândiți, să nu mai le dați în cap. Nu sunt apărătorul lor, dar eu știu precis ce au făcut pozitiv în acest domeniu. Mergeți cu piciorul printr-un Parc Național și pe urmă mai vorbim. Ați fost în vreun Parc?

DB: Da.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Și n-ați văzut nimic pozitiv? N-ați văzut nimic?

DB: Stați un pic. Sunt două lucruri diferite. E ca și cum am un soț bătăuș și curvar și care aduce la sfârșitul lunii salariul în casă. Cam așa spuneți: ”Îl respect pentru că aduce salariul în casă”, dar eu nu-l respect, pentru că face rău naturii.

Președintele Comisiei Monumentelor Naturii: Trebuie să vă corectez. Am un soț foarte bun, îmi aduce bani, are grijă, nu știu ce și din când în când mai merge la curve. Asta este proporția. M-ați înțeles?

P.S. Consider că acest dialog purtat cu președintele CMN este de interes public, deoarece în discuția purtată de subsemnatul cu ministra Cristiana Palmer și cu cu speologul Traian Viorel Lascu, am simțit și perceput (poate sunt subiectiv) din partea ambilor interlocutori,  că renumele Academiei Române e folosită ca justificare pentru plasarea în Consiliile Științifice a unor pseudo-savanți. Măcar de-ar fi mini-omuleți de știință. Dar nu sunt nici măcar atât.

”Legenda lui Masturb din Ulm”- preluare din folclorul european

Vorbeam deunăzi cu un reputat profesor care are cursuri și la Universitatea București, dar și peste hotare. Din una-n alta mi-a povestit ”Legenda lui Masturb din Ulm”. Iată istorisirea (apropo, orice asemănare cu personaje sau nume reale e doar născoceala imaginației voastre bolnave, dragi cititori): Zice-se că au existat un împărat și o împărăteasă care stăpâneau peste un teritoriu întins. El era vajnic și falnic, deși taciturn, iar ea, mărunțică și vioaie, dar foarte, foarte frumușică.

Fideli unul altuia, o singură dorință au avut cei doi: să aibă un urmaș care să împărățească după ei și să se bucure de agoniseala de căși și castele din frumosul burg medieval. Însă așa fu voia sorții că nu, nu și nu. Inima împărătesei era neagră de amar și se topea în sinea ei de acest mare necaz.

În aceeași cetate locuia și o tânără domniță în floarea vârstei, ajunsă coaptă pentru rod. Cu trup subțirel și brâul de-l treceai printr-un inel, avea părul de aur, ca stelele de lucitor. Curtată de puzderie de flăcăi, prinți și cerșetori, ea-și alese de pereche un vâslaș. Care o iubi cu-atâta nesaț, că o transformă într-o născătoare de copii.

Mândră de pruncii ei ca de lumina ochilor, tânăra domniță a înălțat capul spre castel, unde-o zări pe terasă plimbându-se amărâtă pe regina regelui. Atunci, în mijlocul pieței pietruite, unde era înconjurată de veșnicii săi admiratori, a lăsat ca inima-i să-i fie cotropită de mândrie și a rostit cu glas puternic, cuvântul interzis: ”Stearpa”. Atunci toți au înlemnit, iar împărăteasa, sus de pe terasa ei a auzit vorba tăioasă, adusă de un fir de vânt.

Cătrănită de necazul ei și rușinată de nerușinarea prințesei cu stele în păr, regina a blestemat-o în gând. Apoi a chemat la sine pe slujnica vrăjitoare, pe nume Noorich, poruncindu-i să-i spele onoarea pătată în mijlocul pieței cu pietre tocite de veacurile de pași scurși.

Hârca Noorich a rupt un ciob din scoarța arțarului de o mie de ani, apoi s-a tupilat în miez de noapte în mijlocul pieței, fix în locul în care a stătut domnița în clipa în care a rostit cuvântul interzis și, din locul unde au călcat picioarele ei tinere îmbrăcate cu conduri din argint, a rupt trei fire de iarbă răsărite între pietrele din paviment. Le-a fiert o noapte-ntreagă și la sfârșit a turnat zeama peste un aluat proaspăt plămădit din grâul proaspăt treierat.

A frământat cu nesaț cale de un ceas, turnând strop cu strop din veninul vegetal. La sfârșit a copt în cuptoarele împărătești gogoși aurii ca soarele la asfințit. Și apoi s-a dus cu tipsia de argint pe terasă, unde regina suferea sub greutatea inimii de piatră, care-i bătea tot mai greu în piept. I-a zis: ”Doamna mea, vraja e gata. Acum trebuie numai degetul să ți-l întinzi și să-l îndrepți înspre oricare din flăcăii care dănțuie în piață, în jurul domniței cu păr înstelat. Acela va deveni blestemul ei, câte zile va mai avea de trăit”.

Cu ultimele puteri regina arătă spre Tud, unul din mulții flăcăi zbuciumați care se zbânțuiau înfierbântați de dor de viață, în jurul prințesei ieșită la plimbarea de dimineață. De-abia atingând pietrele cu pașii ei suavi prin mijlocul cetății Ulm, domnița avea un singur gând: ”Regina să moară o dată de inimă rea, că regele o va urma numaidecât de dor și-atuncea ea, va deveni noua regină, mult mai frumoasă și mai merituoasă. Și mai ales, cu pântecul veșnic plin de urmași”.

În timp ce înainta zăbovind la fiecare pas, privind un chip sau altul din mulțimea de flăcăi arzând de foc, domnița nu observă cum o hârcă bătrână, cu o tipsie de argint pe palmă, alunecă ca o umbre printre oameni, oprindu-se în dreptul vânjosului Tud. Acesta, lacom de pofta ce-o poftea, a înșfăcat o gogoașă cu venin de arțar și iarbă de caldarâm, mușcă din ea cu nesaț și în clipa aia tot cerul căzu. Tud, deși rămase pe mai departe același la chip, adică chipeș și ca un zimbru de semeț, în sinea lui el deveni Masturb. Mâinile nu și le mai controla din cauza veninului negru care-i curgea prin rărunchi.

La fel, nici călcâiele nu i se mai potoleau. Zi după zi, de fiecare dată când prințesa cu păr înstelat ieșea la plimbarea din piața cetății, călcâiele lui Masturb se-apropiau pe furiș de ea și mâinile-i lăsau sămânța să cadă pe pâmânt, pe locul unde pășiseră condurii ei de-argint.

De fiecare dată când prințesa cu păr înstelat, hărăzită să fie născătoare de copii, îndrăznea să pășească în piața publică, de nicăieri răsărea în coasta ei Masturb. Patru ani s-a chinuit așa, până când, de rușine, muri.

EPILOG. Scotocind (luni 11/07/2016) prin analele din pivnițele castelului medieval, am găsit o cronică în care zice-se că Masturb din Ulm a dispărut azi în ungherul din care-a răsărit, gesticulând amarnic cu ambele mâini. Prințesa cu păr înstelat radiază iarăși ca o lună ascuțită pe bolta nopții. O noapte mare, tot mai neagră și mai rece.