BD: În ce context ați ajuns să intrați în structura de proprietate (asociere, acționariat) a acelor firme? de ce ați ales domeniul medical?”
Șerban Nicolae: afaceri și nici nu mi-am căutat asociați pentru cele două firme. Nici nu știu cine este cel de-al treilea acționar sau dacă au fost mai mulți decât numărul minim cerut de lege.
BD: Ce tip de activități s-au derulat prin acele societăți?”
Șerban Nicolae: Nu cunosc. Nu am avut atribuții de administrator și nu am fost implicat în actele de comerț ale vreunei firme.
BD: Au făcut afaceri cu statul? dacă da, enumerați vă rog cu ce entități vă amintiți că au avut contracte?
Șerban Nicolae: Nu cunosc dacă au derulat afaceri cu statul și nu am fost implicat în niciun fel în actele de comerț ale celor două firme. Oricum, nu am avut beneficii financiare sau de altă natură determinate de calitatea de acționar.
BD: Care a fost relația dvs cu dna Tudor Annemarie Roxana? în ce context ați cunoscut-o și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu aceasta?
Șerban Nicolae: Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume.
BD: Care a fost relația dvs cu dna Dana Mihaela Pop? în ce context ați cunoscut-o și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu aceasta?
Șerban Nicolae: Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume.
BD: Care a fost relația dvs cu dna Elena Udrea? în ce context ați cunoscut-o și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu aceasta?
Șerban Nicolae: Am cunoscut-o pe doamna Elena Udrea în anul 2005, la Palatul Cotroceni, cu ocazia întâlnirii lui Traian Băsescu cu membrii primei delegații de europarlamentari observatori români. Nu s-a derulat nicio relație. Ne-am întâlnit de cel mult 3-4 ori, doar în cadrul unor emisiuni televizate dedicate dezbaterilor politice și tot de vreo câteva ori în Parlament, cu ocazia ședințelor comune ale camerelor, în mandatul 2012-1016. Nu am vorbit niciodată la telefon nu am avut niciodată numărul telefonului pe care îl folosește sau îl folosea) și nu-mi amintesc să ne fi întâlnit vreodată în vreun alt loc, public ori privat.
BD: Care a fost relația dvs cu dl Călin Humă? în ce context l-ați cunoscut și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu acesta?
Șerban Nicolae: Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume.
BD: Care a fost relația dvs cu dl Aurel Cazacu? în ce context l-ați cunoscut și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu acesta?
Șerban Nicolae: Nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată o persoană cu acest nume. Dacă este vorba de persoana al cărei nume a apărut în spațiul public legat de anchete privind comerțul cu armament și relația cu frații Băsescu, precizez că nu l-am cunoscut personal și nu am avut nici un fel de relație cu acesta.
BD: Care a fost relația dvs cu dl Decebal Ilina? în ce context l-ați cunoscut și cum s-a derulat de-a lungul anilor relația dvs cu acesta?”
Șerban Nicolae: Dacă este vorba de generalul Decebal Ilina care a condus structura de informații a M.Ap.N., precizez că nu-mi amintesc să-l fi cunoscut personal vreodată. Nu exclud întâlniri, cu ocazia unor evenimente publice (cel mai probabil, în timpul mandatului meu de consilier de stat al Președintelui României), dar sigur nu au existat întâlniri cu caracter privat sau vreo relație privată a mea cu domnul Ilina.
BD: Este adevărat că PSD sau dvs personal ați fi fost implicat în lansarea „pe piață” a scandalului Desintco, pentru a forța mâna/distrage atenția de la majorarea contractului cu EADS?
Șerban Nicolae: Această întrebare nu are nici cap nici coadă, dar conține mai multe afirmații implicite. Să le luăm pe rând:
– nu cunosc nicio implicare a PSD în lansarea „pe piață” a vreunui scandal;
– nu am fost implicat niciodată în lansarea „pe piață” a vreunui scandal;
– nu știu ce este „Desintco” și nici ce presupune ori la ce se referă chestiunea „scandalului Desintco”;
– nu am cunoștință de „majorarea contractului cu EADS” și nu dețin informații care să susțină o asemenea afirmație;
În acest context, sensul expresiilor “pentru a forța mâna/distrage atenția” îmi scapă complet.
BD: Aveți o relație de afinitate cu dl Cătălin Voicu? Dacă nu, care e relația dvs cu acesta? În ce context v-ați cunoscut? Ce v-a apropiat?
Șerban Nicolae: Nu am o relație de afinitate cu domnul Cătălin Voicu. Suntem prieteni. L-am cunoscut în anul 2001, după numirea mea în funcția de consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale. Domnul Voicu era consilier și lucra în subordinea domnului Dumitru Iliescu, consilier de stat în cadrul Administrației Prezidențiale. Suntem de vârste apropiate și ne-am întâlnit de mai multe ori, cu diverse ocazii. Am fost unul dintre avocații săi, în procesul în care au mai fost implicați Costel Cășuneanu și Marius Locic, dar numai până în decembrie 2012 când am obținut un nou mandat de senator, înainte de sentința definitivă din proces. Ne-am revăzut ocazional de câteva ori, după eliberarea acestuia.
BD: În ce context ați optat pentru șefia Departamentului Schengen? De ce ați vizat acel departament și nu altul?
Șerban Nicolae: Nu am vizat Departamentul Schengen și nu am optat pentru șefia acestuia. Propunerea și decizia au apărut într-o ședință a conducerii PSD, chiar mai înainte de a fi consultat. De altfel, între decizia politică și numirea propriu-zisă au trecut circa două luni.
BD: În ce context l-ați cunoscut pe dl Constantin Samson, nașul dvs din a doua căsnicie? Care sunt relațiile dvs cu acesta?
Șerban Nicolae: L-am cunoscut pe domnul Samson în contextul în care s-a căsătorit cu o rudă de-a mea, din Azuga. El și soția sa sunt nașii de căsătorie ai soției și ai mei, precum și nașii de botez ai copiilor noștri.
BD: Legat de societatea dvs de practicieni în insolvență, cum comentați implicarea ei în insolvența Merkur Casino? În ce context a ajuns să lucreze pentru dânșii?
Șerban Nicolae: Implicarea societății de practicieni în insolvență la care am fost, după caz, asociat unic sau asociat fondator, în insolvența diverselor societăți a fost legală, potrivit normelor în vigoare. Implicit, și în cazul Merkur Casino. Societățile de insolvență nu lucrează pentru societățile la care sunt administrator judiciar/lichidator judiciar, fiind propuși de adunarea creditorilor și confirmați de instanța de judecată. Activitatea societăților de insolvență, implicit a practicienilor în insolvență este reglementată legal și de desfășoară în limitele stricte ale dispozițiilor normative și ale măsurilor dispuse de judecătorul sindic
BD: Dat fiind că e un subiect proaspăt lansat azi, cum comentați afirmațiile din presă referitoare la exprimarea dvs față de colega de Parlament, doamna Cosette Chichirău?”
Șerban Nicolae: Nu comentez acele afirmații de presă și nici alte aspecte legate de aceeași chestiune mai mult decât am făcut-o deja în spațiul public.
BD: Dar declarația referitoare la folosirea lanternelor din abonamentul Parlamentului?
Șerban Nicolae: Dacă e vorba de declarațiile presei, nu comentez. Dacă e vorba de declarații ale mele, întrebarea, să nu vă supărați, e stupidă. Nu am făcut nicio declarație privind „folosirea lanternelor din abonamentul Parlamentului”. Am făcut o declarație care are ceva legătură și știu la ce vă referiți. Am publicat pe contul meu de Facebook, înregistrarea video a acelei declarații. Iar comentariile au amuțit brusc. E suficient să vă spun că nimeni, dar absolut nimeni din cei care se găseau atunci în sala plenului reunit al Camerelor nu a înțeles că îmi puneam problema că lanterna telefonului consumă din abonamentul acestuia. S-a râs și s-a aplaudat (din partea majorității), s-a protestat (din partea opoziției), dar nu s-a înțeles ceea ce unii au preluat ca știre, adică o glumă făcută a doua zi de o publicație on-line cu pretenții de umor.
BD: Considerați că ati plagiat in lucrarea de doctorat și în cele două volume menționate in primăvară de RL?
Șerban Nicolae: Nu și nici nu se pune problema.
BD: Cum arată, în viziunea dvs o Românie cu mecanisme care încurajează cinstea clasei policie, contractele atribuite pe bază de profesionalism și eficiență, apărarea și sporirea patrimoniului statului, prosperitate pentru cetățeni, libertate de expresie și o presă de calitate, încurajarea valorilor, descurajarea infracționalității, șanse egale la succes pentru toată populația României, sau cel puțin egale cu ale clasei politice?
Șerban Nicolae: Aceasta nu e doar o întrebare, iar o expunere pe o asemenea temă e mult prea amplă pentru ceea ce-mi solicitați acum. În orice caz, eu cred într-o Românie educată, o Românie din care sărăcia poate fi eradicată și o Românie condusă de patrioți. Acestea ar constitui baza celorlalte. Nu cred că clasa politică este un organism distinct de societate și nici că este un corp compact din care fac parte doar persoane cu viziune, comportament și interese comune. Ca parlamentar am propuneri concrete în materie legislativă care privesc „cinstea clasei politice”, „apărarea și sporirea patrimoniului statului” și libertatea de expresie. Nu cred că există vreun domeniu de interes public în care să pot face ceva de unul singur și sigur există semnificative forme de blocaj și manipulare împotriva acțiunilor mele. Nu am fost obligat să-mi asum obligații publice și nu am ocupat funcții de demnitar pentru ca să am un loc de muncă. Sunt avocat de peste douăzeci de ani și mi-am desfășurat această profesie cu maximum de onestitate și profesionalism, fără să am contracte cu statul ori cu firme cu capital de stat. Apropo, am devenit avocat cu aproape cincisprezece ani înainte să fiu „șoferul lui Voicu”. Tot înainte de acest moment atât de drag unora din cei care mă înjură, am mai fost consilier de stat, ministru, senator și șef al departamentului Schengen, deținând funcții de demnitar cu ani buni înaintea domnului Cătălin Voicu. Sunt convins că știți bine toate aceste lucruri. N-am vrut decât să le reamintesc.
BD: Care e cel mai mare bine care s-a întâmplat în România după 1989? Care e cel mai mare rău?
Șerban Nicolae: Mi-e greu să fac clasamente pe asemenea considerente. Totuși, fără a stabili o ordine anume, după 1989, consider că au fost momente cruciale intrarea României în Consiliul Europei în 1993, ce a deschis cetățenilor români calea către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și a consacrat România ca țară care garantează respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și democrația pluralistă, finalizarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, în 2004, cu beneficiile aduse prin finanțarea proiectelor de dezvoltare a țării și deschiderea pieței europene a muncii pentru români și intrarea României în NATO, în 2004, ca garanție a integrității noastre teritoriale și a apărării țării.
BD: Cum ați ajuns în PSD, în ce an, cine v-a adus și de ce îmbrățișați doctrina social democrată?
Șerban Nicolae: Nu m-a adus nimeni vreodată în vreun partid și o asemenea prezumție mi se pare ineptă. În perioada martie 1990 – aprilie 1992 am fost membru al Frontului Salvării Naționale. În aprilie 1992 am devenit unul dintre fondatorii Frontului Democrat al Salvării Naționale, fiind și ales în conducerea centrală a formațiunii, fiind și candidat (pe loc neeligibil) la alegerile pentru Camera Deputaților în același an. Prin fuziuni succesive, păstrez continuitatea calității de membru de partid din 1992 și până în prezent. Nu pot spune că îmbrățișez doctrine. Chiar și așa, doctrinele, ca și viața, presupun dinamică, evoluție și actualizare. Eu împărtășesc valori și principii, nenegociabile și imuabile, cum sunt libertatea, patriotismul, dreptatea, justiția socială și multe altele.
BD: Care sunt publicațiile românești pe care le apreciați cel mai mult și cele pe care le considerați că fac rău publicului cititor? Aceeași întrebare referitor la posturile TV și de radio.
Șerban Nicolae: Nu fac asemenea clasamente și nici nu cred în judecăți absolute. Urmăresc multe publicații și posturi de radio și televiziune, încercând să-mi păstrez capacitatea de a discerne printre interese și motivații și de a extrage informații și analize utile.
BD: Care sunt personalitățile României pe care le admirați cel mai mult? Dar cele pe care le desconsiderați?
Șerban Nicolae: Nici aici nu am clasamente. Nu cred că există oameni eminamente admirabili și nici oameni eminamente insuportabili. Nu obișnuiesc să fac pe judecătorul și nici nu am raționamente extreme. Încerc să iau ca modele acte și fapte, nu persoane. Iar aici nu am prejudecăți, încercând să fiu cât mai obiectiv și mai corect informat.
BD: Dacă n-ați fi făcut politică și avocatură (cu tot ce vine la pachet…cadru didactic univeristar, practician în insolvență etc) ce v-ați fi dorit să faceți?
Șerban Nicolae: Nici avocatura și nici politica nu le fac împotriva dorințelor mele. Dacă mi-aș fi dorit să profesez altceva, aș fi încercat altceva. Mi-aș fi dorit să pot călători mai mult, mai ales că până în 1989 nu mi se permitea ieșirea din țară pe motiv de rude în străinătate.
BD: Antepenultima întrebare: Ce e justiția? (pt Șerban Nicolae juristul și făuritorul de legi)
Șerban Nicolae: E greu și chiar riscant să dau o definiție originală. Cred că este (sau ar trebui să fie) instrumentul convențional necesar protejării valorilor comune ale societății. Ultima ratio pentru fiecare cetățean și pentru comunitate în ansamblu față de orice vătămare a drepturilor, libertăților și intereselor legitime.
BD: Penultima întrebare: Ce e libertatea? (pt acel Șerban Nicolae care a participat la Revoluție)
Șerban Nicolae: O condiție vitală pentru viața fiecăruia dintre noi. Nu e singura și nu e nici suficientă. Dar este o valoare indispensabilă, nenegociabilă și fără trepte valorice sau grade de comparație. Una dintre acele valori care merită și justifică sacrificiul personal.
BD: Ultima întrebare: Ce sunt oamenii? (pentru acel Șerban Nicolae căruia îi place, așa cum ați scris pe blog, între oameni)
Șerban Nicolae: Toți cei care prin acte și fapte justifică o asemenea definiție. Fără criterii de aspect, avere, funcție, opțiuni individuale etc. Majoritatea covârșitoare a celor ce mă înconjoară merită, în opinia mea, să fie numiți astfel. Mă simt bine între oameni și caut ca sentimentul să fie reciproc.
M-aș bucura, întrucât nu ne cunoaștem personal, să nu aveți idei preconcepute în ceea ce mă privește și să realizați un demers onest și de care să nu vă rușinați.
O zi bună