Sursa foto: Andreea Alexandru, Mediafax
Țin cont de sfatul jurnalistului simpatic Ovidiu Vanghele, care m-a îndemnat să fiu bărbat, nu domnișoară și să mă depășesc pe mine însumi, să nu mă lamentez că-mi lipsesc cititorii, ci mai degrabă să-mi documentez ceva mai bine materialele, să le scriu mai bine și să vin cu dovezi. Mulțumesc Ovidiu 🙂 pentru gândurile bune. Așa că azi am decis să mă upgradez măcar la capitolul dovezi (așa cum de altfel recunoscusem că am o restanță față de voi, cititorii, în urmă cu câteva luni, pentru unele episoade):
Dovada că apartamentul cumpărat de Victor Ponta cu două luni înainte de a ajunge premier a trecut prin offshore-ul “Sthemko Holding Inc” din Panama.
Document 1. Dovada din Monitorul Oficial că firma care a deținut mai mulți ani apartamentul lui Victor Ponta a fost deținută de un offshore din Panama și a fost cedată unuia din directorii offshore-ului, cu câteva luni înainte de a fi trecut pe numele actualului premier.
Document 2. Dovada directoratului, așa cum apare ea în Registrul Companiilor din Panama:
Document 3. Înscrierea de la Arhiva de Garanții Mobiliare, unde apare G&F Real Estate&Constructions (SRL fondat de STHEMKO HOLDING INC, Panama), ca proprietar al bunului imobil: apartamentul nr 109.
Dă click pe linkul de mai jos al Arhivei de Garanții Mobiliare, pentru a vedea întreaga înscriere unde apar atât G&F Real Estate&Constructions (SRL fondat de STHEMKO HOLDING INC, Panama), cât și bunul imobil: apartamentul nr 109:
Document 4. Extrasul de Carte Funciară de la Cadastru, care arată că Victor Ponta este cumpărătorul aceluiași apartament pe care-i regăsim și la Arhiva de Garanții Mobiliare ca aparținând firmei G&F Real Estate and Constructions SRL, firmă în spatele căreia s-a aflat un offshore din Panama:
Aici puteți citi EPISODUL I și EPISODUL II, povestea completă a celor 3 apartamente de lux deținute de familia premierului într-un cartier controversat, în jurul căruia apar legături ale afaceriștilor controversați cu oameni din structurile serviciilor secrete, înalți demnitari, oameni de la vârful justiției, precum procurorul general adjunct Bogdan Licu și personaje din media sau abonate la contracte cu statul.
În zilele următoare voi reveni și cu EPISODUL în care arăt cum Horia Georgescu, Președintele ANI, a fost sesizat de mine în oficial și informal, în privat și public, cu dovezi, că Victor Ponta și Daciana Sârbu ascund un fals în declarațiile de avere legat de acest apartament achiziționat în martie 2012. Sper că instituțiile statului vor sesiza această subliniere a mea măcar acum.
Decizia lui Ponta de a lua un apartament din al cărui istoric de proprietari, până cu 6 luni înainte de achiziție a făcut parte Sthemko Holding Inc din paradisul fiscal Panama, îl vulnerabilizează pe primul ministru.
Asta pentru că în spatele acelui apartament s-ar putea afla oricine, așa cum am scris în EPISODUL I, de la Petre Tobă la Nuțu Cămătaru sau alt afacerist controversat, până la Dan Andronic, Ioana Băsescu, Viorel Hrebenciuc sau Elena Udrea.
Dacă de pildă în spatele apartamentului s-ar afla Dorin Cocoș, asta l-ar face pe premier să dorească să ascundă de public acest lucru, pentru că nu dă bine ca ex-soțul prezidențiabilei Elena Udrea, competitoarea cea mai directă pentru bătăliile politice ulterioare a lui Victor Ponta, apare în istoria locativă a lui Ponta. Dorința de a ascunde anumite informații l-ar influiența în această situație pe Ponta în actul guvernamental, făcându-l mai flexibil în legătură cu anumite numiri pe posturi (sau decizii ale factorilor statali) favorabile intereselor grupării Cocoș. Nimeni nu ar vrea asta de la un prim ministru, nu?
DOVADA DE LA OFFSHORE-UL STHEMKO:
Ciudat este că nașul premierului, dl Liviu Maior, nu l-a ajutat pe președintele celui mai mare partid din România și cu perspective mari să ajungă premier (la nivelul lunii martie 2012), să își cumpere o proprietate fără tinichele atârnate de coadă.
P.S. Țin să-i mulțumesc lui Ovidiu Vanghele și pentru tot sprijinul constant și susținut pe care mi l-a acordat, după ce a aflat de cenzurarea anchetelor mele de către presa centrală, sprijin acordat necondiționat, din spirit de breaslă. La fel și celorlalți jurnaliști care au ieșit public asumându-și persoana mea (nu apărându-mă pentru greșelile mele, ci ca protest față de actele de cenzură la care au fost supuse investigațiile mele (scrise mai prost sau mai bine, mai documentat sau mai puțin documentat).
Îi felicit și pe aceia dintre ei care au ales să își demaște propriile anchete cenzurate și au făcut asta până în prezent, deoarece bănuiesc că nu sunt singurul jurnalist român ale cărui materiale au fost băgate la sertar de editori.
Din experiența mea, doar atunci când e vorba de vedete (nu dau nume, nici de ONG-uri, nici de jurnaliști vedetă, ca să nu stârnesc patimi) cărora li se închide pliscul de către gașca politică adversă, se agită public toată societatea civilă, jurnaliști, intelectuali, activiști pe facebook. Eu am fost lăsat singur. Și voi, colegi de presă, veți fi singuri în bătăliile voastre, atunci când nu sunteți VIP-uri de presă.
De-aia de exemplu, s-a putut ca CSM să restricționeze accesul presei la rechizitorii, că presa nu e unită la modul real (prea multe orgolii care-i fac pe jurnaliști să fugă unii de alții ca apa de ulei, frica de a-și pierde statutul și puterea semnăturii, frica de a rămâne pe drumuri sau prea mari lăcomii).
Niciodată (în perioada cât eu am activat în breaslă) jurnaliștii n-au avut acel nerv care să le dea ghes să o pună de o demonstrație (ci, cel mult să relateze de la vreuna). Acum ar fi fost prilejul. Presa din România a reușit, ca maxim exercițiu de asociere, să-și pună semnăturile pe o fițuică online de protest (adică trei taste apăsate și un send), atunci când le-a fost servit un mail la botul calului, cu invitația de a semna.
Unde-s semnatarii grupurilor de jurnaliștii (grupul celor 500, grupul de la evz autointitulat freepress), unde-s organizațiile media alternative la presa mainstream care se asociază unele cu altele și toate împreună în scrisorele, acum, când CSM a blocat accesul presei la rechizitorii, ca să ascundă de ochiul public corupția castei politice? Fiecare își va bea cafeaua peste un ceas, două, când va ajunge în redacția lui, se vor strânge pe holuri pufăind din țigări, în timp ce conversează și apoi se vor întoarce la rutina zilnică de a fi jurnalist în această țară și poate, în vreun elan de-o clipă, o vor mai pune de un mail comun fără ecou.
Jurnalistul român e o creatură singură cu sine însăși, Poate mă înșel, dar așa simt.
Voi (acum habar n-am în ce categorie mă număr, din multe motive), ziariștii, sunteți tip of the sword în bătălia cu mogulii, corupții, baronii care umilesc România în fiecare zi. Cine vreți s-o facă dacă nu voi? Fiți germenele care iese în stradă și boicotează CSM-ul până când își revizuiește ghidul, pentru a da voie presei și românilor să aibă din nou acces la informație. Ridicați capul. Nu mai înghițiți toate fluidele pe care vi le bagă ei pe gât. Asta cred eu că e soluția în ce privește presa.
Iar noi (asta încă sunt), românii, trebuie să ne exercităm dreptul de cenzori ai activității castei care ne conduce. Ei și-au perfecționat un sistem prin care de fapt fac jocurile înainte ca noi să fi ajuns la urne, pentru a se autoperpetua (e posibil ca următoarea specie pe scara evoluției după Homo Sapiens să fie Homo politicus, o creatură plurindividuală, în care indivizii acționează toți ca unul spre supraviețuirea și reproducerea ei). Iată ce am propus încă din 2012 și cred că e singura alternativă să băgăm spaima în ei fără să recurgem la acte de anarhie:
Nu fac jocul nici unui politician (deși avantajați ies Udrea și Băse din postarea de către mine a multor investigații despre Ponta). Iar faptul că am început să repostez toate cele 15 episoade publicate până în prezent este tocmai ca să nu le fac jocul. Deși este o ciorbă reîncălzită, presărată ici și colo cu dovezi noi, prefer să vă vând această ciorbă, tocmai pentru că știu că ei au făcut totul ca să n-o gustați. Nici un trust media important nu a preluat investigațiile mele. De ce? Poate, așa cum spune amicul meu Ovidiu, sunt slabe. Ori poate că pentru ANI e prea greu să deschidă o lucrare pentru fals în declarații pe numele premierului? Sau pentru Parchetul General e prea greu să ia la puricat offshore-ul prin care a trecut apartamentul lui Ponta sau curiozitățile din jurul apartamentului actualului Procuror General Adjunct al României? Sau cum Piața Floreasca a trecut de la gruparea Hayssam la gruparea Cocoș, ca să spun numai câteva exclusivități, cu dovezi (chiar dacă scrise prost), care ar trebui să zdruncine un pic establishmentul.
Daniel Befu
Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând 5 euro:
Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând 10 euro:
Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând 50 euro:
Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând 100 euro:
Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând cat poti:
Poți dona și în contul: RO53INGB0000999900483987 deschis la ING pe numele Daniel Befu
8m06
Investigatii cenzurate 