Am ochi albaștri- context

DSCF0831

Live, de pe https://www.facebook.com/daniel.befu

Am ochi albastri (1)

Am ajuns jurnalist prin voia cursului vieții, nu urmare a vreunui vis din adolescență. Nu am avut în mine ispita de a deveni un erou pozitiv care se luptă cu băieții răi. Până la un punct. În 2004-2005, când încă eram student, mă apucasem de amenajări interioare și am dat faliment, ceea ce m-a forțat să emigrez din Timișoara, doar eu, draga mea, trei bagaje și enorm de multe datorii (5000 euro pentru noi erau mult la acea vreme) generate de marea noastră afacere. Eu m-am angajat casier la Billa Floreasca cu 5,8 milioane, apoi m-am angajat la un ONG cu 8 milioane și nu știu cum e pe la alte ONG-uri, dar acolo, uneori erau și timpi morți, așa că m-am înscris la CJI la două cursuri, fără să îmi fie clar ce vreau cu ele. Unul era de Comunicare și Mass-Media, ținut de Cristi Pantazi de la Hotnews (cu Cristi m-am intersectat recent în Ikea, când mi-a zâmbit prietenos și m-a prezentat soției lui: “El e Vlad Ursulean “. Nu m-am simțit posomorât decât un pic, i-am zâmbit, i-am zis că nu-s Vlad și ne-am îndreptat fiecare privirile spre mobila cea mai pe sufletul lui)… typing

Am ochi albastri (2)

M-am mai înscris la un curs de Jurnalism de Investigații, ținut de un băiat tânăr,Paul Radu. Nici de Cristi Pantazi, nici de Paul Radu nu auzisem. Și mai bine, că ascultându-l pe băiatul ăla cu alură de Brad Pitt (varianta mai sărăcuță, românească), plonjam la propriu într-un film polițist. Și asta îmi plăcea . Deschid o scurtă paranteză, fiindcă mi-am amintit de ce am mers la CJI: pentru CV. Eram frustrat că eșuasem în business și că nu terminasem facultatea (făcusem o întrerupere) și am zis să recuperez. Unii din voi știți cum e din experiența apropiaților, care rămași fără job se duc la curs de masaj sau de nu mai știu eu ce, chestii din alea de 3 luni, ca să-și croiască un nou viitor…typing

Am ochi albaști (3)

În fine, auzeam povești din alea faine, cu Frank Timiș, cum s-au întîlnit, cum i-a propus să-i cumpere sufletul, iar el l-a refuzat, cum se ascund milioanele de euro prin offshore-uri și ne învăța el cum să scotocim după firme….Acum mi-am amintit și de legăturile mele cu presa: CTP. Iată cum. În 2005 toamna târziu, când o perioadă n-am avut unde să stau în București și nici n-aveam de muncă (din cauza datoriilor cu firma, soția mea a trebuit să meargă sămuncească în Anglia atunci, o perioadă), dormeam în pat cu paznicul de la o firmă mare (în camera din firmă) și cu copilașul lui (un om de aur). Și dimineața plecam cu rucsacul în spate, la 7.00, înainte să vină primii angajați, ca nu cumva să mă zărească vreunul în incinta companiei. Și merceam cu rucsacul în spate, în care aveam o cutie de margarină de 500 g și un borcan cu gem de la mama (face gemuri bune), luam o pâine de 8000 lei și mergeam pe podul de cale ferată de lângă Flora (puțin după Casa Presei), înspre strada Jiului și scoteam tacticos borcanul și marmelada, le puneam pe balustrada de metal (e lată, încap) și mâncam, privind la murmurul plin de putere al orașului în care se fac jocurile de putere. E acel zumzet de fond, pe lângă cel al mașinilor care trec pe-aproape. Apoi, când era prea frig afară, neavând unde să merg, mă ascundeam în bibliotecă la USAMVB, unde ceream Adevărul și-l citeam. Acolo îmi plăcea CTP. Și, atunci când mai aveam ocazia să dau de un TV, îmi plăcea să-l urmăresc în talk-show-uri. Dar atât…typing

Am ochi albaștri (4)

La terminarea cursurilor de 3 luni, ni s-au dat niște diplome din alea simple (ca de curs de 3 luni), iar Cristi Pantazi (mă simpatiza) mi-a spus că mă recomandă unui fost coleg de presă, care e la Antena 3, poate mă iau ei acolo. Am zis ok, deși sincer, cred că îmi era un pic teamă. M-am dus într-o dimineață, când am fost programat, am lăsat CV-ul și am plecat iute. La ieșire m-am simțit ușurat. Nu m-a sunat nimeni să mă cheme la interviu. Așa că îmi vedeam de munca mea de asistent proiect (așa se numea jobul), la respectivul ONG. Și, fiind timpi morți, normal că citeam, de data asta pe net, același Adevărul (mă obișnuisem de la biblioteca USAMV). Și acolo, într-o zi, am văzut într-o casetă, un anunț: angajăm redactor pe educație. Am devenit brusc fericit…typing

Am ochi albaștri (5)

Scuze, lipsesc un minut, să îi pup pe ăia mici, că se culcă. Chiar și cei cu ochi albaștri își iubesc copiii…not typing for a few moments

Am ochi albaștri (6)

Back in business. În fine, am trimis CV-ul și minune gigantică: m-au sunat să mă programeze la interviu. (aveam 26 de ani neîmpliniți și limita era de 26, deci eram la mustață. Mai precizez că eram absolvent de Biotehnologii la USAMV, deci nici jurnalism, nici filologie, în schimb ONG-ul la care aveam deja 6 luni de experiență, avea profil educațional). Na, ajung eu la redacție, aveau o mică săliță de așteptare cu un magazinaș înghesuit într-o debara și acolo așteptam toți candidații să ne vină rândul. Ne cântăream unii pe alții din ochi, suspicioși că ne-am putea fura unul altuia locul. Îmi era teamă, dar încercam să mă țin tare…typing

Am ochi albaștri (7)

Am fost anunțați că vom avea interviu și cu directorul ziarului. Cum stăteam noi în sala de așteptare intră el. Adică EL.CTP. În șlapi zyang-jiang (ceva de genul), șchiopătând și cu o mimică scremută de credeai că a fost bătut. Când ne-a zărit, cât eram de mulți, ca niște pui într-un coteț, îngroziți când văd că intră lupul, a dat capul pe spate și a scos ceva ca un mormăit, probabil îngrozit de noi. A trecut prin fața noastră spre chioșculeț, privind înainte, ca și cum n-am fi existat și-a luat nu știu ce și târșâit, în șlapi, a ieșit în același fel. Noi, cu capetele în pământ, îl priveam cu coada ochiului, rușinoși și înfiorați (sau poate doar eu). Insist atât pe el pentru că în anii aceia prezența lui în spațiul public era mult mai vizibilă ca acum (amintiți-vă că el a fost moderatorul debate-ului final dintre Băse și Năstase, pentru Cotroceni, ulterior a luat câțiva ani la rând premiul pentru cel mai mare jurnalist la Gala aia a Realității TV, bazată pe vot popular). Deci era tata lor și noi trăiam în transa asta în care ne inducea aura lui (LUI). În fine, vine momentul interviului. Intru într-un birou unde dau de o doamnă cu glas gros ( Melania Mandas Vergu). În aceeași încăpere mai era o reporteră de-a ei (viitoarea mea colegă) și un alt candidat pe alt scaun (ușor măsliniu la piele…nu-i dau numele, dar el urma să devină unul dintre prietenii mei). În fine, cine o cunoaște pe MMV știe că nu-i prea place să o contrazici: cert e că la un moment dat interviul dăduse în ceartă. Dar bărbat, stăpân pe situație și sperând că mai pot salva totuși ceva și nu-i totul pierdut, m-am controlat și am lăsat de la mine. Apoi ne-a trimis pe teren să facem un articol pe o temă dată (problemele tinerilor cred că a fost subiectul meu) și să i-l trimitem pe mail până a doua zi. Am mers într-un net cafe de lângă Piața Dorobanți și în textul meu am descris atmosfera de acolo….typing

Am ochi albaștri (8)

În fine, MMV m-a luat (ulterior, după ani, am aflat de la un prieten că în dosarul meu de candidat la job scria: profesionist….fiindcă lucrasem la un ONG educațional. La ceilalți nu scria). Și de atunci am devenit ziarist (în ciuda incompatibilităților noastre pe alocuri șamd, always îi voi fi mulțumitor Melaniei Mandas Vergu că m-a luat inginer agronom și m-a făcut ziarist…nu sunt naiv, știu ce zic)…typing

befu 2008-2009

Am ochi albaștri (9)

Încă din primele zile soarta mi-a arătat că mă paște un viitor măreț. Al doilea meu text am fost trimis să-l fac la Academia de Poliție în Băneasa, unde izbucnise un scandal. Părinții tinerilor care candidaseră contestau rezultatele la admitere și ziceau că s-a intrat pe blat. În fine, am ajuns cu autobuzul acolo și mă chioram și eu la avizier să văd câți au intrat, cu ce medii… A doua zi, în deschidere pe prima pagină din Jurnalul era poza mea mare și o explicație de genul: Candidat cu plete la Academia de Poliție, nemulțumit de rezultat….typing

Am ochi albaștri (10)

În fine, în primele trei luni am scris două texte pe care le consider importante pentru palmaresul meu. Unul despre Daciana Sârbu (pe atunci doar o tânără deputată…nu se știa de relația ei ascunsă cu viitorul soț). Iată linkul pentru curioși:

http://www.gandul.info/stiri/cele-mai-bune-tabere-scolare-ale-romaniei-quot-maritate-quot-de-daciana-sarbu-si-directoarea-psd-ista-riana-nicolae-263864

Am ochi albaștri (11)

Și unul din cele mai grele texte din întreaga mea carieră (scurtă, de doar 7 ani) de ziarist, a cărui documentare m-a făcut să mă simt un Paul Radu în miniatură. Atunci am gustat întâia oară și din amarul meseriei de ziarist. Am fost sunat înainte de publicare de Elan Schwarzenberg, care a încercat să mă oprească să-l public, iar după, pe holuri se zicea că Mihaela Rădulescu a sunat pe unul din șefi (a trecut timp, nu cred că-i mai rețin numele) și i-a făcut scandal. La fel și Mioara Mantale. Ideea e că după acel articol m-am simțit ca un vierme. Îmi venea să mă strecor pe culoare, ca să nu dau ochii cu lumea. Mă simțeam vinovat. Inclusiv colegi cu CV-uri grele și conexiuni la fel (s-a văzut ulterior) pe administrație, mă priveau dojenitor. Eu, copil, descoperisem ce nu trebuia….De altfel, după 5 ani de instrumentare la DNA, dosarul a fost trimis la instanță…pornind de la acest material:

http://www.gandul.info/stiri/cumnatul-mihaelei-radulescu-a-rupt-40-000-metri-patrati-din-terenurile-institutelor-de-cercetare-267785

desigur, indignata Răduleasca, trei ani mai târziu, când divorța cu scandal de Schawarzenberg, a ieșit public (printr-un comunicat trimis la Gândul spre publicare și publicat) spunând ca adevărate acele lucruri pe care eu le spusesem în articolul meu (ulterior am înțeles că le-a retras zisele). Dar eu le-am salvat și le-am publicat în RL:

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/primarul-care-si-a-impartit-sectorul-la-rude-si-prieteni-218734

Articolul de mai sus, din RL a avut aceeași soartă necăjită ca cel din Gândul. Dan Turturică l-a pus cap de ziar, a apărut în print, a fost super-citit, iar la ora 15.00 a fost scos și tras undeva între articolele oarecare și înlocuit cu un interviu anost cu o doamnă oarecare. Deși redactorul șef adjunct mi-a spus că e o nedibăcie a managerului site-ului, cel din urmă mi-a recunoscut într-un final că nu a mutat cel mai citit (și important dpdv informațional) articol într-un loc mai puțin vizibil, dar că a făcut-o fiindcă a primit: telefon de la 9 (pour les connaisseurs). Cert e că la marea aniversare a RL de la TNB, printre invitații de seamă care a dat noroc cu gazdele a fost și dl Poteraș Cristian (inculpat cu dosare aflate în mișcare slow motion).. typing

Am ochi albaștri (12)

Atunci a fost un om care m-a apărat să nu fiu dat afară: MMV..typing

Am ochi albaștri (13)

Am mers acasă necăjit și soția mea (draga mea), m-a îmbunat, spunându-mi să nu plec (dacă nu eram dorit, nu mă vroiam nici eu acolo). Mi-a zis: Dovedește-i lu prostu ăla de CTP că poți și apoi poți să pleci. Din acel moment și până azi, mereu am trăit cu sentimentul că presa e o corabie pe care cât de curând urmează să o părăsesc (acum sunt sigur că sunt mai aproape ca niciodată). În fine, după mai puțin de un an îmi atinsesem marele scop, doar că nu-mi mai venea să plec. Aveam 23 de milioane și intrasem în febra aia cu credite, toți vor câte ceva. Apoi am ajuns la 27 și jubilam. Și scriam de drag. Am făcut reportaje pe care le iubesc (a fost cea mai luminoasă perioadă a mea ca ziarist…nu am școală de presă și nici de litere, de aceea sunt mai îngăduitor cu mine în ce privește ortografia, topica … atenție, nu și doamna Lelia). Vă dau o mostră dragă mie, ca să înțelegeți cu ce mă ocupam:

http://www.gandul.info/reportaj/imparatul-porcilor-869043

Am ochi albaștri (14)

Și vă mai dau o mostră, ca să înțelegeți că atunci când intram în joc, mă prindeam în el. De pildă, acest material îl propusesem cu titlul de NUNTA MARO. Redactorul șef, Marius Nițu, de la RTV, s-a speriat că o să fie acuzat de discriminare și l-a îmblânzit:

http://www.gandul.info/reportaj/locul-unde-de-sfantul-valentin-iubirea-nu-tine-seama-de-sex-2391417

Am ochi albaștri (15)

Am în schimb și texte mai dure, la care era să mi-o fur și la care am muncit cu frică, dar și poftă:

http://www.gandul.info/reportaj/unde-merg-banii-cersetorului-de-hypermarket-2586896

Am ochi albaștri (16)

Dar mă învârteam în registrul ăsta, al textelor fără mare miză pentru greii zilei din politică și business. Eram un ziarist, lăudat ca talentat, uneori mofturos, dar ok. Îmi plăcea să mi se dea drumul cu tolba goală și să mă întorc cu ea plină de povești. Și relația a funcționat superb sub butoanele de comandă (dubla comandă) a lui Andu-doamna Lelia…typing

Am ochi albaștri (17)

Într-o zi, același bun și vechi prieten care avea mai târziu, pe când eram la RL, să mă însoțească în OPERAȚIUNEA SMS PARTEA A II-A, ajutându-mă să fac investigația cu pricina, m-a sunat emoționat, spunându-mi că în timp ce își descărca nu știu ce de pe DC++, crede că a nimerit în computerul lui Mircea Geoană…typing,

Am ochi albaștri (18)

Era noapte, dar mi-a sărit somnul din cap. Am zis că ne-auzim dimineață. Și eu am dormit agitat, iar el deloc. Ascultând nu știu ce melodie cu Che Guevara (a, aia cu El Comandante)…stați s-o caut:

http://www.youtube.com/watch?v=IINTsut183k

Am ochi albaștri (19)

Entuziasmat, a stat toată noaptea și a scotocit prin fișierele alea și le-a pus pe un stick și mi le-a adus la redacție. M-am minunat, le-am studiat, le-am arătat la șefi, l-am arătat și pe el, autorul, la șefi și apoi fișierele au fost împărție între redactorii de pe politic de la acea vreme (nu le dau numele), care își smulgeau fiecare câte o bucată cu lăcomia unor lupi flămânzi care hăcuiesc un cadavru…typing

Am ochi albaștri (20)

Și e și normal să le fi fost poftă să vadă. Ce ziarist n-ar vrea să vadă ce are președintele celui mai mare partid politic, în compul său? Repet, e vorba de fișiere care bănuiam că provin din computerul său, bazându-ne pe niște indicii. Nu aveam o certitudine….typing

Mi se închid ochii albaștri (21)

Cred că ați adormit. Fac o pauză să mut ce am scris până acum pe Investigații Cenzurate…pause typing

Mi s-au redeschis ochii albaștri (22)

Seara asta mi-am pregătit-o pentru momentul ăsta. A spune public lucrul ăsta e un moment pe care-l aștept din luna februarie 2009. M-am tot frământat zilele astea în ce mod să o fac. Și în plus de asta, domnul Turcescu chiar m-a lucrat operativ, că s-a apuca să-și facă confesiunea într-o săptămână când eram foarte ocupat, având de predat două texte migăloase. Dar le-am finalizat noaptea trecută și în seara asta am timp…typing

Am ochi albaștri (23)

Să continuăm. Să vă arăt câte ceva din ce am găsit pe acel calculator. Asta vreți, nu? … typing

Am ochi albaștri (24)

Dar înainte trebuie să vă explic în mod limpede ceva. Că acele documente prietenul meu, eu și mai apoi colegi din redacție, le-am atribuit ca sursa computerul lui Geoană doar pe baza elementelor conținute în respectivele foldere, gen: un contract pentru o tabără în elveția în vacanța de vară a fiicei sale care era școlăriță, un contract pentru școala americană pe numele ei, niște poze, niște documente despre PSD și unele mai informale tot despre PSD. Unul dintre acelea e interesant în mod special, pentru ca românii să înțeleagă cum se face politica. Asta dacă ele sunt autentice. Noi nu am avut IP-ul, dar nici nu l-a căutat careva, deși documentele au fost online pentru descărcare încă vreo săptămână de când am anunțat eu ziarul. Poate se putea localiza, poate nu. Poate un expert IT ar fi putut face mai bine decât niște peneluri de faraoni. Dar cercetările s-au oprit brusc atunci, îmi amintesc și nu a fost nimeni frământat să sape mai departe. În fine. Deci pun acest mare: DACĂ sunt autentice, atunci merită citite. …Să vă dau o mostră. Una singură, că le voi pune mâine, sper, pe Investigații Cenzurate pe restul. Stați să conectez hardul: …

Am ochi albaștri (25)

și hard albastru…scuze…am vrut să pun ceva, dar nu mai vreau, că e posibil să pot face corelații și să o folosesc la un text de-al meu….caut altceva imediat

Am ochi albaștri (26)

Cum se încarcă fișierele doc?

Am ochi albaștri (28)

Gata. V-am lăsat-o destul (poza). Nu vreau să rămână pe wall-ul meu…Va fi probabil pe Investigații cenzurate, alături de restul. …typing

Am ochi albaștri (29)

De ce am insistat pe acest moment? Pentru că e singurul lucru spectaculos și de anvergură care mi s-a întâmplat în acei ani (exceptând cazul protejatului Elenei Udrea, Cristian Poteraș, alături de Schwarzenberg). Aceste explicații, pe care le voi da în continuare, le găsesc mai limpede acum, când lucrurile s-au mai așezat și au legătură cu documentele presupuse a fi aparținut lui Geoană. E vorba de răspunsul la întrebarea: De ce te-a ales tocmai pe tine?, adresată mie de CTP post-factum, adică post racolare… typing

Am ochi albaștri (30)

Pentru că Geoană era președintele PSD, era viitorul contracandidat al lui Traian Băsescu pentru Cotroceni la finalul anului respectiv (2009). Acțiunea s-a petrecut în februarie, iar faza cu documentele presupuse a aparținând lui Geoană a fost în 2008, spre final, din ce îmi amintesc (Pot căuta data exactă, că începusem și un text pentru publicare la acel moment). Ulterior, la doi ani după incident, am aflat și că exista un canal de comunicare între cineva din redacția Gândul și cineva din acel serviciu secret. Deci, scenariul meu, ca o explicație pentru ce urmează să vă povestesc este că: serviciile secrete au aflat că eu dețin niște documente despre Președintele Senatului României, Mircea Geoană (probabil că și-au pus și întrebarea de unde le am, crezând că sunt vreun soi de personaj hyper-conectat) și au vrut fie să-l protejeze, fie să culeagă informații compromițătoare despre el. Sau pur și simplu din curiozitatea specifică serviciilor, care trebuie să afle. Eu unul, Daniel Befu, nu am vreo altă explicație la întrebarea: De ce pe mine?…typing

Am ochi albaștri (31)

În fine, e noapte, toată lumea vrea să se odihnească și e și mâine o zi. Mâine voi continua pe investigații cenzurate povestea racolării mele. De fapt de-abia mâine voi spune ce s-a întâmplat și ce a urmat. Promit atât: că va fi cea mai completă poveste de până acum privind o racolare de jurnalist ca și colaborator al serviciilor secrete românești (postdecembriste), voi explica care e mecanismul de funcționare al relațiilor ziarist-ofițer de legătură, precum și conținutul angajamentului de colaborare…Dar și altele. Veți auzi povestea exact cum o pregătisem eu în februarie-martie 2009 pentru publicare, dar nu a mai apărut…stopped typing for the moment.

 

 

Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând 5 euro:

Donate Button with Credit Cards

Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând 10 euro:

Donate Button with Credit Cards

Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând 50 euro:

Donate Button with Credit Cards

Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând 100 euro:

Donate Button with Credit Cards

 Poți să sprijini Investigații Cenzurate donând cat poti:

Donate Button with Credit Cards

30ja

Advertisements

5 thoughts on “Am ochi albaștri- context

  1. Pingback: Am ochi albaștri (Cum m-a racolat SRI. Povestea mea completă) | Investigatii cenzurate

  2. Pingback: Mircea Geoană l-a mirosit pe Ponta ca un posibil pericol încă din 2008. Document presupus a fi fost extras din computerul lui Geoană | Investigatii cenzurate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s